Tripticul lui Adrian
*
Ce-ar putea deveni sufletul meu?
Izvor?
Mă-ndoiesc c-ar folosi la ceva.
Clipă?
Timpul ar trece mai greu.
Lumină?
N-ar mai fi umbra.
Privire?
Ati vedea cuvintele
destrămării fiintei mele.
Nu v-ar ajuta la nimic,
poate ati pierde teama
si nu stiu cu ce ati rămâne.
De ce nu stea?
S-ar perfectiona telescoapele.
Cuvânt?
Ce usurare ar simti lumea,
s-ar reinventa calea regală,
eu as fi înger!
*
Cresc unghiile mortilor
si se lovesc de lumină.
De-ar fi muguri!
Mai pune cineva numele Adrian?
Călcâiul
nu mai simte răsuflarea pământului,
din ghemul încâlcit
nu mai găsesc firul de întoarcere.
Cerul, deasupra,
covârsitor de închis.
Ce să mă fac, Doamne?
*
Robul tainei
mi-e sufletul.
Lumina vine fără trufie,
fiica soarelui...
În erezia unui vis exaltat,
o clipă de cer
E viata-mi...
Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 3/7/2012 |
Contact: |
|
|
