Graham Greene si universul său
Este cunoscut faptul că nici cele mai aprofundate studii despre marii gânditori si scriitori, nu izbutesc să surprindă toate meandrele fanteziei lor cuceritoare. Creatiile de mare fortă artistică și intelectuală fiind inepuizabile, ele oferă cu generozitate tuturor generatiilor care se succed surse de inspiratie, izvoare de desfătare spirituală, modele de gândire și actiune, puncte ferme de sprijin în urcusul anevoios spre desăvârsire pentru toti aceia care caută cu nesat suprema împlinire umană. Căci jocurile mintilor nepervetite, jocuri fecundate de fiorul iubirii și al solidaritătii umane, au înscrisă în genetica lor sui-generis porunca eternei aspiratii spre înalturi, spre universalitate.
Iată de ce, mai devreme sau mai târziu creatiile spirituale devin bunul cel mai pretios al întregii omeniri, marca cea mai ilustră a planetei noastre. Pentru că, lucru evident pentru oricine, chiar dacă se poate identifica un specific national de filosofare si uneori de cercetare știintifică, filosofia și știinta sunt eminamente universaliste, întrucât aspiră la așa ceva încă din fașă și-și află împlinirea și liniștea aparentă doar în familia celor mai strălucite creatii ale genului.
Dintre toate productiile spiritului, literatura este aceea care reflectă cu cea mai mare intensitate specificul national al unui popor, și asta deoarece ea recurge la tainicele comori ale limbii, această adevărată generatoare a sufletului individual și colectiv, acest permanent miracol din care cu totii ne împărtășim și căruia avem datoria să-i aducem ofrande măcar prin respect și întrebuintare corectă.
Dar literatura rulează concomitent pe coordonata natională si pe cea universală, astfel că după surprinderea desăvârsitului national, ea va ocupa un binemeritat loc în loja de onoare a patrimoniului universal.
*
Despre Graham Greene am făcut niscaiva referiri în cartea Symphonia cuvintelor, apărută în anul 2005 la editura Echim. Dar statura impozantă a acestui mare artist este prin ea însăși un incitant îndemn la neîncetate abordări din noi și noi puncte de vedere.
Dacă viata lui Graham Greene a îmbrătișat aproape tot secolul 20 (născut în anul 1904, mort în 1991), opera lui extrem de întinsă, atât ca tematică cât și ca perioadă de elaborare, a dovedit cu prisosintă încă de la debut că posedă acea rară însușire de-a fi mereu vie și captivantă, adică de-a trece peste nestatornicia gusturilor și de-a retine cu autoritate preferintele cititorilor de pretutindeni, nu numai din Marea Britanie.
Succesul s-a impus de la sine (cel de librărie, dar mai ales acela ce însotește literatura de calitate), îndeosebi după ce Graham Greene și-a desăvârșit tehnica narării, lucru recunoscut chiar și de detractorii săi: limba simplă, fluentă și de mare expresivitate, arta individualizării personajelor și a dozării efectelor, echilibrul interior al cărtilor și pe ansamblu inegalabila măiestrie cu care reușește să-și încarneze câteva dintre temele sale predilecte:
a)Eternul om hărtuit;
b)Suferinta morală si fizică;
c)Agresiunea si violenta pretutindeni prezente, la fel ca suferinta, dezgustul și nefericirea.
Iar Graham Greene nu face rabat de la exceptionala sa înzestrare artistică nici măcar în divertismente ca Ucigașul plătit sau Omul nostru din Havana, romane de factură eminamente politistă. Chiar dacă romanele politiste nu i-au adus lui Greene celebritatea Agathei Christie, nu-i mai putin adevărat că elementele cheie din constructia cărtilor de acest gen misterul și suspansul judicios condus, sunt mai mult sau mai putin prezente în toate marile sale romane, fie că-i vorba de Comediantii sau de Un american liniștit, fie de Un caz de mutilare ori de Puterea si gloria.
Există la acest capitol o interesantă apropiere între scriitorul englez în discutie și Friedrich Dürrenmatt, marele scriitor elvetian de limbă germană. Asemenea celebrului său contemporan, Fr. Dürrenmatt a cultivat suspansul politist în scrieri precum Judecătorul si călăul, Făgăduiala, romanul Justitie, în acest mod încercând să acrediteze ideea că moartea ne pândeste la tot pasul într-o lume în care justitia zace în umbra agresiunii si violentei...
Având toate însușirile romanelor de actiune (și, cum spuneam, încă ceva esential pe deasupra), nu-i de mirare că aproape toate cărtile lui G. Greene au cunoscut ecranizări celebre, Puterea și gloria chiar o dublă ecranizare: prima americană, cea de-a doua britanică.
*
În anul 1926 Graham Greene s-a convertit la catolicism. Iar faptul acesta s-a vădit nu numai în mult gustatul său roman Puterea și Gloria, carte în care autorul narează incredibila hăituială la care este supus ultimul preot catolic dintr-un Mexic scufundat în sărăcie lucie, însă cuprins de febra revolutiei și a anticlericalismului, ci și în aceea că în calitate de scriitor creștin, Graham Greene s-a lăsat absorbit de curentul literar ce luase naștere în Europa din sentimental tragic al existentei, sentiment promovat de Dostoievski, Nietzsche, Henrik Ibsen, Knut Hamsun, Giovanni Papini și altii.
După anul 1900, conștiinta literară europeană a tradus acest sentiment tragic într-un larg evantai de curente (literaturi), unele de esentă creștină, altele de esentă general umanistă, fără a lipsi orientarea socialistă promovată în Est de toti condeierii bolșevici, iar în Apus de G.B Shaw și Louis Aragon.
Principalele orientări izvorâte din mai sus amintitul sentiment tragic, așa cum rezultă din lucrările de specialitate, au fost:
1)Literatura tragică de esentă creștină, reprezentată prin François Mauriac, Georges Bernanos, Graham Greene, Julien Green, Pär Lagerquist;
2)Literatura de actiune si de exaltare a impulsului vital: André Malraux, Antoine de Saint-Exupéry, Henry de Montherlant;
3)Literatura de analiză a vietii interioare si a personalitătii umane: Henry James, Marcel Proust, James Joyce, Robert Musil, André Gide, Luigi Pirandello;
4)Literatura de observatie realistă si investigatie socială: John Galsworthy, Roger Martin du Gard, Thomas Mann, Liviu Rebreanu, Ivan Bunin;
5)Literatura filosofică si eseul: Henry Bergson, Jean-Paul Sartre, Oswald Spengler, Ortega y Gasset, Miguel de Unamuno, Emil Cioran;
6)Literatura absurdului: Franz Kafka, Albert Camus, Eugen Ionescu.
Notă: Ar fi cât se poate de instructivă o paralelă între Graham Greene si Julien Green, scriitorul de limbă franceză născut din părinti americani, proveniti din Scotia si Irlanda.
|
George Petrovai 3/4/2012 |
Contact: |
|
|
