Poezii
PRINS ÎN LABIRINT
Vor trece primăveri si multe toamne
Pe sub colindul meu din labirint,
In asteptarea Printului Albastru
Pe calu-i cu căpestre de argint.
Să mă arunce-n saua de mătase,
Să ne-avântăm de-a dreptul către cer
Pe căi de dor. Apoi să mă oprească
La scara din castelul efemer...
Dacă-l zăriti, aprindeti mirodenii
Cu care rănile-am să i le ung,
Intindeti doar covoare de tăcere,
Să nu-mi audă pasii, când ajung !
Ingenuncheat în versurile mele,
Va picura o lacrimă de vis,
Când răsfoi-va cartea de iubire,
In care pe vecie l-am închis...
LIVADA DE CAISI
Veneai precum o înflorire
Intre pământ si univers,
Era atâta foc năvalnic
In asteptarea mea din vers.
Ne atingeam mâinile-n grabă,
Ne ascundeam ca doi proscrisi
In puritatea efemeră
Din anii-aceia interzisi.
In timp ce îmi ghiceai în palmă,
Te auzeam soptind încet:
“ Vei înflori pentru un altul
Ce te va pune pe afet,
Si te va duce în cetate-i
Drept pradă de război...pierdut,
Fiindcă tot eu voi fi acela
Care te va iubi mai mult...
Iar într-o sală de ospete,
Cu candelabre si făclii,
Barbarul va-nchina o cupă
Si îti va cere-a lui să fii.
Vei duce viata sa ciudată
Cu bătălii si asteptări...
Te vei gândi câteodată
La mine, cel de peste zări !”
…………………………………………
E pură vremea care trece
Pe rana ochilor închisi...
Dar, Doamne, nu lăsa pe nimeni
Să-mi ia livada de caisi !
|
Domnita Neaga 3/4/2012 |
Contact: |
|
|
