“Enescu Re-Imaged”
Am fost invitati la concertul "Enescu Re-Imaged", un proiect menit să-l facă cunoscut pe Enescu, drept compozitor. Intre anii 1920 si până prin anii ’50, Enescu a avut diverse concerte pe continentul Nord American, iar compozitiile lui au fost bine primite. Azi, proiectul "Enescu Re-Imaged" este co-prezentat si co-produs de JPEC (Jazz Performance and Education Center din Toronto) si de Institutul Cultural Român din Bucuresti, care are menirea sa prezinte cultura românescă unei audiente internationale vaste din străinătate, si care caută in acelasi timp modalităti de cooperare cu alte institutii de cultură din lume. Veti intreba: Enescu si jazz? Vorbim aici de o re-scriere a unor compozitii Enesciene în jazz contemporan, îndrăznet, re-orchestrare gândită de către Lucian Ban si John Hebert. Transcrierea în vocabular de jazz a muzicii culte nu e deloc nouă; Lucian Ban si John Hebert ne demonstrează că o astfel de re-aranjare poate fi relevantă si pentru iubitorii de Jazz, dar si pentru admiratorii originalului. In plus, experimental poate ajunge la audiente noi, ne-initiate în muzica Enesciană. Alături de Lucian Ban (pian), John Hebert (bass), i-am admirat pe Ralph Alessi (trompetă), Gerald Cleaver (tobe), Joyce Hammann (vioară), Tony Malaby (saxofon) si Mat Maneri (violă), toti profesionisti americani de mare clasă. In program au fost incluse următoarele piese Enesciene: 1. Octetul pentru corzi in Do Major, op. 7 (1900) 2. Preludiul din Suita orchestrală nr, 1 in Do Major, op. 9 (1903) 3. Aria din Aria et Scherzino pentru vioară, violă, violoncel, cbass si pian (1909) 4. Sonata No 3 pt vioară si pian – partea a doua, Misterioso in A minor, opus 25 (1926) 5. Marziale din Simfonia no. 4 in E minor (neterminata) (1934) 6. Adagio in stil vechi din Suita nr. 1 pentru pian in Sol minor, op. 3 (1897) 7. Sonata no. 2 pentru violoncel si pian in Do Major, op. 26 (1935). Concertul, avantgardist, a înlesnit descoperirea / re-descoperirea muzicii Enesciene, dar si a re-inventiei ei. Au fost momente de mare frumusete in orchestrarea în ritmuri de jazz a muzicii lui Enescu, dar si în recunoasterea unor mici pagini de muzică populară. Mi s-a părut remarcabil solo-ul viorii (Joyce Hammann) in a treia Sonată - Misterioso in A minor, care a adus ceva din magia originală a farmecului muzicii populare romanesti, asa cum a fost surprinsă de Enescu, Altă preferintă personală, am admirat tema din Suita orchestrală nr, 1 in Do Major, evocată splendid la trompetă de Ralph Alessi, si am rezonat grozav cu aranjamentul muzical, inovativ al suitei. Rescrierea Adagio-ului in stil vechi din Suita nr.1 pentru pian in Sol minor, precum si a Sonatei no. 2 pentru violoncel si pian in Do Major au fost miscătoare. Mi-a făcut plăcere re-descoperirea muzicii originale, dar si re-creerea inedită, ce a adăugat dimensiuni noi experientei muzicale. Pe scurt, o plăcere experienta. La sfârsitul concertului am avut o vorbă cu dl. Lucian Ban, l-am felicitat pentru idee, realizare si succesul proiectului “Enescu Re-Imaged”. Inteleg că va face un turneu cu acest concert si că ar fi dispus sa revină pe viitor la Toronto. Am intrebat cum de Rapsodiile Române, superbe si atât de populare, nu au fost incluse in program. Dl. Ban aminteste că Enescu ar fi zis despre Rapsodiile sale că ”au fost o povară pt mine, eu nu sunt doar compozitorul Rapsodiilor si alte lucrări mă reprezintă mai bine”. Dl. Ban adaugă că proiectul “Enescu Re-Imaged” se ocupă programatic de piesele Enesciene mai putin cunoscute, care pot beneficia de re-imaging si care, prezentate intr-o formă si lumină noi, ar fi descoperite si gustate de audiente mai largi. Multumim pentru experienta bogată a muzicii Enesciene, împartasită cu noi in forme noi, căutătoare de rezonante fundamentale de universalitate, a sufletului românesc.
|
Milena Munteanu 3/4/2012 |
Contact: |
|
|