Interferentze : Viteza si cadourile
Mare noroc avem că unele procese vitale nu pot fi “grăbite” de tehnologia modernă. Spun că avem “noroc” pentru că, dacă viteza mărită cu care se fac astăzi comunicatiile, de exemplu, s-ar extinde si la procesele biologice, am fi aruncati într-o lume atat de diferită, încât cu greu am reusi să ne mai găsim repere. Deocamdată, făcând abstractie de fenomenele astronomice, evident greu de urnit, durata hrănitului, somnului si a perioadei de gestatie a mamiferelor a rămas aceeasi, drept care, desi suntem supusi unei viteze accelerate a vietii, mai avem încă niste “oaze” de echilibru si pace.
S-ar părea că ne obisnuim destul de usor cu viteza. Dovada o constituie marea popularitate de care s-au bucurat mijloacele rapide de transport, când au apărut, apoi a Internetului si, mai recent, a tuturor posibilitătilor de comunicatii vizuale prin telefon, ipad, ipod si alte asemnea “i”-uri pe care încă nu am avut timp sa le-nvăt. Probabil însă ca va trebui să ma pun la punct cât mai repede, cu toate că, dacă mai astept putin, tehnologia mai scoate ceva nou si atunci o să-nvăt direct noua descoperire si scap de cea pe care n-am apucat s-o învăt că a si fost deja înlocuită.
Viteza excesivă a vietii provine din faptul că aceste scule, jucării sau gadgeturi, cum vrem să le numim, ne ocupă imens de mult timp. Si, ca urmare, omul, ca să acopere o “suprafatză” cât mai mare de “posibilităti” oferite de gadgeturi, trece repede peste amănunte, n-are timp să “aprofundeze” si rămâne la suprafatză. As spune că “volumul” de informatie de acuma si din trecut a rămas totusi constant, cel din trecut avea suprafatză mică, dar adâncime, cel de acuma are suprafatză mare, dar adâncimea e aproape nulă.
Ca urmare a schimbării de viteză a vietii, a intervenit si lipsa de răbdare a omului pentru a “se opri” asupra unui singur element. În căutarea acoperirii unei suprafetze cât mai intinse de “informatii”, el va “schimba” foarte des, fie canalul TV pe care-l urmăreste, fie pagina de Internet pe care se află, va activa simultan pe Facebook sau pe alte retzele de socializare si va avea senzatia –falsă de altfel- că e capabil să facă mai multe lucruri în acelasi timp.
Cum comertul trăieste din satisfacerea nevoilor consumatorului care, cum am văzut, a devenit din ce în ce mai avid de “schimbare”, produsele de vânzare au trebuit să se adapteze acestui nou comportament al omului. Am observat - si poate nu sunt singura- că, în timpul sărbătorilor de la sfârsitul anului 2011, la magazine s-au înmultit considerabil exponatele de cadouri constând în cosuri, fie cu alimente, fie cu produse cosmetice, fie cu diverse alte produse. Se găseau asemenea “combinatii” de produse la toate preturile si toate excelau în “diversitatea” elementelor din care erau alcătuite. Cine mai dă astăzi cadou o simplă sticlă de colonie? Nu! Se preferă o casetă cu multe produse ale aceleiasi firme, fiecare produs într-o cantitate cât mai mică, astfel ca eventualitatea de a-l “plictisi” pe consumator să fie redusă la minimum. La cosurile de dulciuri am văzut chiar si cutiutze numai cu 2 bomboane ca parte a componentelor! În plus, la toate aceste cosuri de dulciuri există si un produs care n-are nimic de-a face cu produsul principal, dar face parte din “package”, conform aceluiasi principiu pe care-l fosea si sistemul socialist în Romania anilor 60: vrei să vezi la teatru o piesă bună trebuie să iei bilet si la o piesă politică! Am mai văzut si alfel de combinatii: truse cosmetice care contineau câte zece sticlutze cu: gel de dus, gel de baie, spumant de baie, sare de baie, unguent de corp, unguent de picioare, unguent de mâini, etc. Chiar mă întrebam dacă nu erau de fapt numai două-trei produse cărora, din motive de “marketing” li s-au dat denumiri diferite. Sigur, cel care primeste un astfel de cadou se bucură la descoperirea varietătilor găsite în cos, fiecare îl avem cuibărit încă în noi pe copilul care am fost, drept care ne face plăcere descoperirea unei “jucării noi”.
Am primit si eu un cadou, oarecum de acest gen, dar mai amuzant: un joc despre a cărui existentză nu stiam, “Tablet Topics” în traducere liberă “subiecte de discutie”), cu subtitlul: “questions to start great conversations” (întrebări care să stârnească mari discutii”). Jocul se prezintă sub forma unei cutii cubice în care sunt frumos aşezate cam 150 de cartonase pe care sunt tipărite întrebări. Zice-se că aceste întrebări ar naste discutii grozave. Chiar mi s-a spus că jocul, care a fost jucat într-un cerc (nu de români), a fost gustat de toată lumea si că repectivii beneficiari s-au distrat de minune. Întrebările nu sunt de cultură generală, ci “de viatză” si, dacă jocul cade pe mâna unor oameni inteligenti si cu simtul umorului, folosirea lui poate stârni hohote de râs. Multe cartonase, multe întrebări, varietate mare! Chiar mult mai mare decât la cosurile cu bomboane sau produse cosmetice. Nici un pericol să te plictisesti. Si, ca să dau un exemplu, voi divulga prima întrebare peste care am dat când am deschis cutia: “Care este cel mai oribil cadou pe care l-ati primit sau oferit vreodată?”
Las răspunsul pentru un alt articol!
|
Veronica Pavel Lerner 2/27/2012 |
Contact: |
|
|
