Alexe Marin,” învătătorul” de ieri ...
Reformarea învătământului, reformarea scolilor, manuale alternative, metode moderne de predare, metode interactive, metode moderne de evaluare, teoriile moderne ale educatiei, problematizarea în predarea unei lectii, legătura învătământului cu practica sunt sintagme pe care le auzim frecvent , sintagme pe care le folosesc de multe ori în activitatea mea. Peste putin timp începe un nou an scolar, un nou an universitar si, aproape în fiecare an îmi pun întrebarea ,ce trebuie să schimb pentru ca prelegerile mele să fie accesibile, instructive, legate de viata reală. Asa mi-am adus aminte de...Alexe Marin.
Incursiune biografică
Alexe Marin s-a născut la data de 17 august 1814 la Craiova. Primele clase primare le-a urmat la Slatina sub îndrumarea lui Gheorghe Ardeleanu. Lipsa cadrelor didactice dar si istetimea lui Alexe Marin face ca acesta , desi avea numai 11 ani, să primească sarcina de a-l ajuta pe învătătorul Gheorghe Ardeleanu la desfăsurarea activitătilor didactice, iar după un an, în 1826, când avea 12 ani primeste dreptul de a preda la clasa I-a. Se face repede remarcat în lumea dascălilor de scoală si este transferat în 1832 la Craiova apoi, în 1834 la Scoala primară de pe lângă Colegiul Sfântul Sava din Bucuresti ca profesor suplinitor. În paralel, urmează si el cursurile din clasele superioare ale Colegiului, organizat de Gheorghe Lazăr pe trei grade, începând cu scoala primară, apoi învătământul mediu si continuând cu învătământul superior, universitar. În 1838 Alexe Marin este numit profesor titular la clasa a IV-a. Directorul Colegiului era Petrache Poenaru.
În lumea marilor dascăli.
Timp de cinci ani, între 1845 si 1850 se perfectionează la Paris în domeniul stiintelor naturale. Spirit iute, pasionat si tenace, îsi formează o cultură enciclopedică prin studiu individual sau prin audierea prelegerilor somitătilor vremii printre care Gay Lussac, cunoscut pentru studiile privind proprietătile gazelor, Claude Pouillet, care a făcut primele măsurători privind cantitatea de căldură emisă de Soare, Edmond Frémy, chimist cunoscut pentru cercetările din chimia organică, chimia fiziologică si tehnologiile chimice, Pierre Flourens, medic, fiziolog si naturalist fondatorul fiziologiei experimentale.
Organizatorul primului laborator de fizică din tară.
Se reîntoarce în tară în 1850 si este angajat la Colegiul Sfântul Sava din Bucuresti în calitate de „conservator” al laboratorului de fizică si de chimie, având ca sarcină organizarea si dotarea acestora cu echipamentele si substantele necesare în procesul didactic. Trebuie spus că în 1833 Petrache Poenaru dăduse un Regulament scolar prin care impunea ca scolile să primească bani pentru „aparte de fizică, chimie, instrumente de geometrie si mecanică”, iar în 1838 , în calitate de Director General al Scolilor din Tara Românească , functie cu grad de demnitar înfiintează scolile publice sătesti din Muntenia Asadar conditiile financiare erau asigurate si, în 1850, Alexe Marin organizează primul laborator de fizică si de chimie din tara noastră folosit atât în activitatea didactică dar si pentru alte cercetări. Istoria consemnează că în perioada 1853-1854 Petrache Poenaru a refăcut analiza apelor curative de la Olănesti, iar apoi aceste analize au fost continuate de profesorul Alexe Marin. Primele analize fuseseră făcute cu mai bine de 20 de ani înainte, în 1830, de către doctorul Karl Friedrich Siller.Pe baza rezultatelor obtinute, Alexe Marin este numit, în 1851, profesor suplinitor , iar în 1855 devine profesor titular.
În 1864 , A.I.Cuza înfiintează Universitatea din Bucuresti. Începând cu anul 1868 si până în 1893 , adică un sfert de secol, Alexe Marin a functionat ca profesor de chimie la Facultatea de stiinte a acestei universităti.
Autor de manuale.
Pentru buna învătătură erau necesare si cărti. Alexe Marin a tradus si a scris.
În 1837, pe când era profesor la Colegiul Sfânul Sava din Bucuresti, a scris „Astronomie populară” , în 1839 „ Convorbiri de geometrie practică” ,iar în 1840 „Principii de mecanică”. Desigur aceste cărti erau necesare si au fost, la vremea lor foarte importante. Mă voi opri, din mai multe motive, asupra celei scrise în 1842 ,tipărită la Tipografia Colegiului Sfântu Sava si intitulată „ Mos Pătru sau Învătătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicii”. În primul rând am aflat despre această carte în 1963, ca elev în clasa a X-a, de la profesoara noastră de fizică, Maria Vlădut, proaspătă absolventă de facultate si care, prin modul de a preda fizica, parcă inspirat din metoda lui Mos Pătru, adică din metoda lui Alexe Marin, mi-a stimulat interesul pentru aplicatia practică, pentru concretizarea inginerească a solutiilor teoretice. În al doilea rând, am în biblioteca mea transcrierea acestei cărti , publicată de Editura Academiei României în 1981, Am citit, uneori am studiat, lectiile scrise la nivelul acelor ani dar care, din punct de vedere metodic, pedagogic sunt, în opinia mea, importante si azi. Cartea lui Alexe Marin are o introducere care este, de fapt, un îndemn pentru „ mesterii si lucrătorii nostri români” să folosească învătătura teoretică pentru a realiza produse mai ieftine, mai bune asa cum erau cele aduse si atunci din afara tării. Tot în introducere Alexe Marin scrie : „ Pilda celorlalte neamuri mai bătrâne este cea mai sigură povătuire spre înaintarea a oricăreia ramuri de industrie ce ar fi să se-ntroducă când va cere trebuinta si, tot precum au păsit acele neamuri treptelniceste spre desăvârsire, s-ar găsi tineri si bărbati formati cari să lucreze si să împrăstie cunostintele trebuincioase, atât prin prelectii cât si prin scrieri”. Cartea este elaborată sub formă de convorbiri, saisprezece convorbiri între Mos Pătru, învătătorul si trei copii: Gheorghe, Ilie si Ana. Convorbirile, lectiile pornesc de la o întrebare, de la o „ problemă” formulată de copii sau de Mos Pătru. Convorbirea despre „Scripete” începe cu o prezentare a unei situatii ipotetic reală : în sat se construieste o biserică ,iar cei trei copii au observat cum un singur om poate ridica greutăti foarte mari. Apoi, întrebarea, problema practică: „ Unchiule, noi venim să te rugăm ca să ne faci a cunoaste mai multe masine ce se întrebuintează la clădirea bisericii celei noui” Explicatiile sunt date sub forma unui dialog folosind si desene foarte sugestive referitoare la scripeti. Trebuie spus că metoda de abordare , convorbirea, dialogul au fost folosite si de alti autori înaintea lui Alexe Marin: Galilelo Galilei în „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, Petre Maior în „ Dialog pentru începutul limbii română întră nepot si unchi” ( 1819). Si mai târziu s-a utilizat această metodă: Aron Pumnul „Convorbire între un tată si între fiul lui asupra limbei si literelor românesti” publicată la Cernuti în 1850, Dumitru Armas „ Povestiri istorice” publicată de Editura Didactică si Pedagogică în 1982.
Alexe Marin a tradus , în 1852, Fizica lui Pouillet, apoi a tradus Chimia de Pelouze si Frémy, cursuri pe care le audiase si el în perioada stagiului din Franta. Scoala românească, scoala primară, scoala medie si scoala superioară, asa cum fusese organizată de Gheorghe Lazăr , avea nevoie de manuale asa că Alexe Marin a mai scris în 1858 „ Cunostinte pentru scoalele primare” , în 1863 „ Fizica pentru scoli primare” , în 1870 „ Notiuni de fizică”, în 1871 „ Manual de aritmetică”, iar în 1876 „Desen al scoalelor”.
Toti trebuie să cunoască, să învete.
Prin ceea ce a făcut, Alexe Marin a „ împrăstiat” cunostintele sale, asa cum spunea si în introducerea la „ Mos Pătru- învătătorul de sat” . A colaborat, în perioada 1845 – 1850 la „Gazeta învătătorului satului”. A fondat revista „Muzeul National- foaie ilustrată pentru răspândirea stiintelor” care a apărut în perioada 1857-1860. În 1890, fiind profesor la Facultatea de stiinte din Bucuresti , a întemeiat , împreună cu Emanoil Bacaloglu, Grigore Stefănescu, Petre Poni , „Societatea de stiinte fizice” din Bucuresti, al cărui Presedinte a fost în 1891.
S-a stins din viată la data de 25 aprilie 1895 în Bucuresti.
Colegiul national „Alexe Marin” din Slatina , o stradă din Bucuresti poartă numele „învătătorului” Alexe Marin, component de valoare al Galeriei fizicienilor din România.
.
|
Gheorghe Manolea 2/26/2012 |
Contact: |
|
|
