Semne de întrebare : De Ziua Familiei
Scãpati de lunile de “fortã” decembrie si ianuarie, rãsuflãm usurati simtind adierea déjà primãvãraticã ce ne învãluie ca o promisiune mult asteptatã. Inviorati de lungimea crescândã a zilelor (ce rãsfãt sã te întorci acasã, dupã o zi de lucru, “pe luminã”) si de temperaturile simtitor mai ridicate, suntem gata sã ne bucurãm de o zi de sãrbãtoare ce se iteste cu timiditatea unui ghiocel, undeva la jumãtatea acestei luni incerte aflate la hotarul dintre iarnã si primãvarã.
O zi liberã recent adãugatã în calendarul zilelor de sãrbãtoare civicã din Canada, si recunoscutã deocamdatã numai în anumite provincii (Alberta, Ontario si Saskatchewan), cu dorinta declaratã de a celebra, asa cum numele indicã, familia si valorile sale, si, de ce nu, de a oferi familiilor ocazia de a-si vedea reuniti toti membrii pe durata unei zile întregi (un adevãrat lux în acest secol al vitezei, al automatizãrii si al programelor zilnice supraîncãrcate).
O zi care, prin amplasarea sa temporalã, îngãduie celor ce o sãrbãtoresc sã se bucure de toate deliciile sezonului, de la patinaj sau ski, la delicioasele – pentru cei amatori de dulciuri traditionale - “beaver tails”. O zi necesarã, asa cum spuneam, în contextul vietii moderne, cel putin al celei nord-americane, în care membrii unei familii, dupã ce îsi dau in fugã buna dimineata, se mai revãd, în cazul fericit, la cinã, sau direct la ora culcãrii. Chiar dacã departe de a fi suficientã pentru a reda unei familii normalitatea atât de necesarã pentru existenta si mentinerea unei relatii armonioase între toti membrii sãi, armonie proportionalã cu timpul acordat acestei relatii, totusi aceastã zi are cel putin meritul de a “rupe” asprimea iernii canadiene în douã (câteodatã si prin mini-vacantele asociate ei) si de a face astfel acest îndelung sI greu sezon mai suportabil.
Purtând în suflet nostalgia dupã statornicia altor vremi, când timpul era parte integrantã din viata oamenilor, si nu un lux (sau chiar mai rãu, un factor care ne controleazã existenta, ca astãzi), când oamenii creeau relatii trainice, fie de familie, fie între prieteni sau vecini, fiind capabili sã le pãstreze cu o întelepciune venitã nu din cine stie ce manual obscur de “personal development” ci pur si simplu din stiinta de trãi, mostenitã din strãmosi, si foarte adesea din credintã, astept totusi cu recunostintã aceastã efemerã zi de rãgaz aflatã nu departe în calendarul anului acesta, cu speranta cã voi sti sã mã bucur de ea asa cum se cuvine.
|
Eliza Ghinea 2/19/2012 |
Contact: |
|
|
