Dileme : Opriti trenul ! Vreau să cobor !
Nu, nu sunt nici pe departe un introvertit, un om închis în propriile sale gânduri, nu întotdeauna mă feresc să-mi exprim opinia proprie din frica de a fi categorisit a nu respecta noua lege paranoică intitulată “political-correctness”. Prefer să fiu deschis, să astern pe hârtie ce găsesc că mă obsedează, prefer să mă supun unor bine intentionati critici si, când ajung acasă, eu cu perna mea, disecăm totul. Si iau aminte, învăt, dacă e nevoie mă pălmuiesc, dar la sfârsitul zilei sunt multumit nu că am creat o controversă, ci doar că, gresit sau nu, m-am făcut ascultat.
Am o părere negativă despre unii oameni care preferă să tacă, desi au identificat pe inculpat. Unii numesc atitudinea asta un caz acut de lasitate sau că tăcerea e un ascunzis când te prefaci absent. Prefer să fiu categorisit a fi sincer, decât să se spună despre mine “e băiat bun !” Este stiut că pisica blândă zgârie rău.
Am ascultat recent o alocutiune a unui om inteligent si curajos. El se lamenta fată de desfăsurarea unor anomalii de azi în lumea largă, nefiindu-i teamă să pună degetul pe rana muzicii de azi, cu gunoiul de “Rap” si “Hip-Hop”, pe rezultatele nefaste ale multi-culturalismului sau a politicii strutului care îsi ascunde capul în nisip în loc să deschidă bine ochii si să contemple just la ceea ce se petrece azi pe mapamond. “Ai ceva de spus, găsesti că e cazul să-ti spui părerea ? Spune ! Cei care se opun părerii tale nu te iartă, nu îsi ascund intentiile si nu aleg cuvintele…Dacă asta e viata si destinatia e acolo unde nu vreau să ajung, atunci, vă rog, opriti trenul ! Vreau cobor !” spunea el.
Ca să mai elaborez, am să adaug că omul de la pulpit s-a destăinuit a locui într-un mic orasel, nu cu multi locuitori, care se numeste “Realville”. Guvernatorul se numeste “Common-sense”, iar primarul, “Logic”. Si se simte bine, în largul lui. Doar când ajunge în orasele mari si aude ce se petrece, sau ia un ziar, îsi dă seama ce bine e la el acasă.
Mi-a plăcut omul ăsta, cu mult sens si humor si, retrospectiv, m-am gândit multe zile la cele spuse de el. Am învătat de la el si parcă m-am identificat cu opiniile lui. Să luăm muzica. Ati ascultat Manelele din România ? Unde e “A plecat un tren din gară/Si cu el iubirea mea”… Sau “Zaraza”? Dar pe Eminem sau Will.I.Am, i-ati auzit? ? Rape, kill, cacofonii, nimic nu e “tabu” în liricele lor. Eminem a fost arestat deseori, dar “libertatea de expresie” l-a eliberat. Sala lui e plină totdeauna. Charlie Sheen, un “brat” milionar, face haz de lumea largă. Lindsay Lohan, fură de stinge, dar e mereu liberă. \
Citesti unele fituici care apar în România si ti se face părul măciucă.
In Paris, Amsterdam, Roma si în multe alte capitale, o religie care propagă o lume a lui Allah, fără granite, demonstrează obiceiuri sălbatice, când pedepsele imaginare se termină cu decapitarea sau cu moartea prin pietre asvârlite dusmănos în femeia bănuită de adulter. Copii sinucigasi sunt trimisi, cu binecuvântarea mamei, să omoare multimea de nevinovati în piete publice sau în lăcasuri de rugăciune.
Dacă taci, dai nepăsător din umeri si pretinzi că nu e treaba ta, esti, fără să vrei, părtas la cele ce se petrec. Ronald Reagan a afirmat cândva ceva în legătură cu masa amorfă de oameni. Vecinul a fost ridicat în toiul noptii, ilegal, din casă, nu e treaba mea. Un alt vecin a dispărut si el misterios, nu te priveste. Dar când ai fost si tu sechestrat în noapte si dus cine stie unde, nu mai era nici un vecin să se lamenteze.
Stiu, am mai fost acuzat de pesimism si negativism. Dacă cineva te vorbeste, nu e bine. Dar dacă nimeni nu te bagă în seamă, este rău de tot.
Incearcă, prietene, să vorbesti de tine însuti în laude si osanale si vei auzi sloganul arhicunoscut “|i-au murit lăudătorii?” Se vor supăra doar cei cărora nu le convine ceea ce spui sau le-ai dărâmat credintele, de altfel false. Dacă ai o opinie, anunt-o deschis, fără teamă. Vei afla repede dacă ti se va da dreptate sau nu. Atacând ignoranta, e începutul întelepciunii. Dar tăcând, ascunzi răul si esti mai putin apreciat. Si se va spune că “nu ai sira spinării”.Am pierdut si eu, la rândul meu, “prieteni”. Dar acestia au fost asa zisi prieteni.
Dacă ei preferă să-i lingusesti, să le ocolesti adevărul sau să fii de partea lor cu pretul prieteniei, te afli într-un cerc vicios.
Mă întorc, asadar, la omul inteligent de la pulpit si mă alătur lui. Am să fac toate eforturile să descurajez opinii gresite si am să fiu sincer în a mi le exprima pe ale mele.
Dar, dacă nu se poate altfel si lumea preferă să urmeze hăul spre care se îndreaptă trenul pomenit mai sus,vă asigur că vor fi doi călători care vor cere vehement să coboare.
Thornhil ON / feb 2012
|
Harry Beer 2/16/2012 |
Contact: |
|
|
