Atitudini : Toamna nu-i ca iarna…
O iarnă violentă s-a asternut peste ţară, una cum, zice-se, n-am mai avut parte de la 1954 incoace. De mai bine de o saptamană urgia cerului s-a pogorat asupra românilor, lăsându-i pe mulţi dintre ei in izolare, frig, negură si foamete; tragic, pe unii dintre ei – 68 pana acum – furia iernii i-a lasat fără suflare… Probabil ca instituţiile statului ar fi putut face mai mult. Probabil ca familiile celor de-suflati ar fi putut face mai mult. Probabil ca un spirit cetaţenesc mai activ ar fi putu reduce numarul victimelor. Probabil… Usor de dat cu gura ar spune unii.
Dar iarna aceasta va trece. Ne vom îngropa mortii si-i vom jeli; de Paste i-om pomeni. Cu putin noroc, de n-o da o caldura gata sa topeasca brusc munţii de zăpadă transformându-i in şuvoaie de apă la fel de ucigătoare, vom ieşi şi din iarna asta. Cu suferintă, cu jale, dar vom iesi din ea. Din ce nu vom iesi mai lesne nu este însa iarna aceasta, ci toamna demografică în care ne-am afundat.
Saptamanile trecute am aflat că nu mai suntem decat vreo nouasprezece milioane si ceva de traitori romani in tara. Ca am ajuns din punct de vedere demografic la nivelul anului 1966. Ca nu mai avem decat doua orase cu peste 300,000 de locuitori: Cluj si Timisoara. Ca populatia Brasovului, Constanţei si Iasului, altadata cu spor demografic semnificativ pozitiv, a regresat. Ca femeile romance prefera avortul in locul zamislirii de oameni, altfel nu s-ar putea explica cele peste 20 de milioane de avorturi inregistrate oficial in ultimii zeci de ani. Ca dintr-un neam eminamente sedentar de milenii – incepand cu civilizatiile Cris-Starcevo, Vinca-Turdas, Cucuteni, Vadastra, si terminand cu traco-daco-getii, proto-romanii si romanii de mai tarziu si de azi – am devenit un popor migrator…
Efectele acesti migratii masive au fost discutate si rasdicutate de toata lumea. Le stim, le intuim. As vrea doar sa impartasesc ce simtea o bunicuta de aproape saptezeci de ani, al carei fiu a ales calea bejeniei: “Cand ati fost voi mici, v-am crescut si am avut grija de voi asa si atat cat s-a putut in vremurile alea comuniste. Acum sunteti oameni mari, in puterea vietii. Dar ati plecat... Cand a venit vorba sa ne ajutati si pe noi la batranete, platindu-va darile catre bugetul de stat, de unde primim si noi pensiile, asa cum am facut si noi la randu-l nostru, ati plecat. Acum platiti pensiile altora, in alte tari…” Sigur ca bunica primeste probabil mai multi bani de la feciorul ei decat primeste de la fondul de pensii. Dar… Tot din gura ei, aceasta bunica l-ar fi preferat pe feciorul si nepotii ei acasa. Pumnul de bani in plus nu compenseaza spargerea familiei ei.
Revenind la toamna demografica, iata ce spunea Constantin Noica in februarie 1944:
“Simtim bine ca, daca ne deschidem azi catre istorie, e mai ales pentru ca biologic si spiritual se intampla cu neamul nostru un proces de creatie dinauntru in afara, de la fiinta catre forma istorica. Noi stim ca la sfirsitul veacului acestuia poporul romanesc va numara 50 sau 60 de milioane de locuitori. Daca ne framantam azi, pe un plan ori altul,e pentru ca atunci sa ne meritam istoria.” (Constantin Noica, Ce e Etern si ce e istoric in cultura romaneasca?, 1944)
Optimist, chiar naiv, C. Noica s-a inselat. Suntem departe de cele 50-60 de milioane preconizate de el. Suntem doar 19 milioane, aceasta e realitatea crunta! Pierzand trei-patru milioane de romani in doar doua decenii, putem spune am pierdut practic o intreaga provincie… Iar perspectivele demografice nu sunt prea incurajatoare. Daca nu vom promova politici proviata, daca nu vom renunta la avortarea continua si iresponsabila a vietii, daca nu vom renunta la comportamentul migrator – de multe ori absolut aventuros – riscam sa ne aneantizam mai curand decat credeau pana si stramosii nostri recenti. Fara o biologie sanatoasa, robusta, a poporului nu vom face nimic nici la nivel material, nici la cel spiritual.
Copacul romanismului nostru s-a scuturat de frunze. E toamna! O toamna grea, ce nu-i ca iarna… Iarna (demografica) sta sa vina. O fi lunga, o fi scurta? O fi arctica? O mai veni ea primavara? Hai sa fim totusi increzatori: copacul desfrunzit e inca sanatos si va inmuguri curand la primavara!
Toronto/ feb 2012
|
Cristian Medelean 2/13/2012 |
Contact: |
|
|
