Opinii grosiere si comodităti comunitare
În teoriile comunicării, din sesnul intentionalitătii, un rationament invalid e de preferat unei opinii grosiere dacă avem în vedere scopul, nu mijlocul: o ratiune e mai usor corijabilă decât o opinie. Praxiologia oferă suficiente argumente si destule analize au ilustrat nocivitatea unor opinii care nu sunt concomitent si convingeri, dar acestea rămân sanctionate din păcate doar de sistemele morale nu si de cele juridice.
Numai că la un popor care, din varii motive, nu-si asază totdeauna fapta pe criterii morale statornice, însă clamate ori cu ipocrizie ori cu inocentă, prind mai repede opiniile si mai putin rationamentele.
Specialistii în stiintele comunicării stiu bine de ce un zvon e mai penetrant decât o stire; el e mai aproape de asteptări, pe când stirea invită asteptările să se reconsidere.
Cunoscuta piramidă a trebuintelor profilată de Maslow lasă lucrurile la un nivel ecstatic, de ordine doar, dacă nu se iau în calcul imediat după aceea nivelurile dezvoltării morale diagnozate de Kohlberg, precum si teoria lui Hall a spatiilor concentrice ale personalitătii.
Nu acuz pe nimeni de ignorantă, dar de rea intentie o pot face cu argumente la îndemâna fiecăruia.
De pildă, călătorii străini de prin secolele al XVII-lea si al XVIII-lea prin Muntenia si Moldova au relatat cu spaimă despre iernile grele de aici, cu zăpadă multă si geruri aspre.
Semantica traditională asimilează justificat Bărăganul cu o mică Siberie, ceea ce a si motivat domiciile fortate pentru „dusmanii poporului” în anii ʼ50 pe aceste pământuri nu prea ospitaliere.
In schimb cei care si le-au asumat deliberat ca habitat au făcut-o după o geografie a trebuintelor în cunostintă de cauză; toti locuitorii Bărăganului si cei din Curbura Carpatilor stiu din tată-n fiu ce stiu si cei din Siberia, dar si cei din vecinătatea Saharei despre tinuturile lor fără a se plânge de asta si fără a le părăsi cu usurintă.
Si apoi si americanii de pe Coasta de Vest se confruntă cu furtuni de zăpada si de gheată, cu tornade si uragane distrugătoare, iar guvernatorii statelor afectate fac neîndoielnic ceea ce este omeneste posibil fără să fie invitati cu „elegantă” românească: Iesi afara, javră ordinară!
Un american, proprietar de locuintă sau de fermă nu asteaptă prim-ministrul să vină să-i facă pârtie si să-i dea nutret la vaci. Numai că la noi, Piata Universitătii, „nejustificată” în 13-15 iunie ʼ90, în opinia liderului politic neocomunist de atunci, se justifică în 2012.
Însă nu intru în detalii tocmai pentru a nu repeta erorile atâtor analsti si comentatori politici care, deliberat, fortează o legătură directă între nevoile endemic obiective (dramatizate de cauze politice opozante, subtilizate în spatele suferintelor reale, dar de altă natură ale oamenilor) si o la fel de obiectivă neputintă conjuncturală a guvernantilor pe care ne place cinic s-o acuzăm până si pentru că nu vine prim-ministrul să ne măture zăpada de la fereastră.
Ori nu din cauza acesteia nu vedem în spatele lucrurilor.
Ci comoditătile noastre comunitare îsi găsesc răsfătul în opinii grosiere care se grefează pe ele si cu care ne hrănesc multi analisti politici ce nu se pot gratia nicicum de culpa minimalizării trebuintelor nationale superioare în favoarea unora obscure si imediate.
Ori asta reclamă tot mai imperativ legitimitatea unei norme a prevalentei interesului national, dar care să nu încalce totusi libertatea de expresie.
|
Iulian Chivu 2/12/2012 |
Contact: |
|
|
