Gheorghe Cartianu- realizatorul primelor legături cu radiorelee
Multi dintre noi au asteptat trenul într-o statie de metrou din Bucuresti. Când călătoresti timpul are altă valoare, asa că fiecare dintre noi s-a uitat la ceasul din statiile de metrou din Bucuresti ca să stie când a plecat ultimul tren. Ceasurile din statiile metroului bucurestean functionează încă de la darea în functiune a acestui mijloc de transport , adică din 1979 . Ele au fost concepute de Gheorghe Cartianu,inginer,profesor, inventator, cercetător si creator de scoală în domeniul radiocomunicatiilor. În plus , un om sensibil fată de colaboratorii săi, un om cu o cultură vastă care declara: “A nu fi atent la artă, la literatură, pentru că esti inginer, e o mare eroare. Te transformi într-o masină, devii un robot lipsit de sensibilitate”.
Scurtă biografie
Gheorghe Cartianu s-a născut la data de 8 august 1907 în comuna Borca, situată pe malul râului Bistrita judetul Neamt. Tatăl său , Ioan Cartianu, a fost inginer silvic, iar mama sa , Eufrosina, casnică , era o femeie cultă.. Urmează scoala primară în comuna Dubrovăt, judetul Iasi, iar liceul la Bacău. Ca elev, a fost colaborator la Gazeta matematică. Admirator al lui Proust a citit multă literatură franceză. A luat lectii de pian si vioară dezvlotându-si aptitudinile native pentru muzică.A dovedit, încă din acea vreme, spirit inventiv si aplicativ, construind , cu fratele său Paul, un planor si un aparat de radioreceptie cu lămpi.Desigur, o realizare remarcabilă pentru vremea aceea.
In 1926, a terminat liceul, ca absolvent de onoare si s-a înscris la Scoala Politehnică din Bucuresti, Facultatea de Electromecanică. Paralel cu studiile politehnice, le-a urmat si pe cele de la Facultatea de Matematică, la Universitatea din Bucuresti.
Inginer practician.
In 1932, a obtinut licenta de la ambele facultăti si este numit inginer la Societatea de Radiodifuziune, pentru a lucra la Studioul Bucuresti si la statia de emisie Otopeni. . Între anii 1933-1934 a luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din Bucuresti , a statiei de emisie de la Bod si a efectuat emisiuni experimentale cu mai multe statii de emisie. Din 1933, la solicitarea profesorului Ernest Abason, ocupă si postul de asistent la Matematici speciale în Scoala Politehnică. Profesorul Tudor Tănăsescu îl solicită, apoi, ca asistent la cursul nou-înfiintat de Radiocomunicatii. Această combinare între rigurozitatea cunostintelor teoretice de matematici si aplicatiile din tehnica radiocomunicatiilor a marcat ulterior întreaga sa activitate. Frumusetea domeniului de radiocomunicatii îl face ca , începând cu anul1937,să renunte la alte activităti, si se dedică în exclusivitate activitătii didactice si de cercetare stiintifică sub îndrumarea profesorului Tudor Tănăsescu.Valenta de bază a acestei activităti a fost aplicabilitatea rezultatelor cercetărilor si, de aceea, multe dintre aparatele concepute de el, bazate pe tehnicile radio, au fost utilizate în practica vremii.
Cadru didactic universitar.
In 1948 devine conferentiar la cursul de Radiocomunicatii, iar din 1952 ocupă postul de profesor si este numit sef al Catedrei de radiocomunicatii, la Facultatea de Electronică si Telecomunicatii nou-înfiintată, unde a activat până la sfârsitul vietii sale contribuind la orientarea si dezvoltarea electronicii si telecomunicatiilor ca profesor-manager, asa cum îl numea, mai târziu, unul dintre discipolii săi, profesoara Adelaida Mateescu.
Devine doctor inginer, în 1968, cu lucrarea "Modulatia de frecventă", iar din 1970, detine titlul de doctor docent.
În anul 1940, a formulat noul criteriu de stabilitate a sistemelor electrice liniare si neliniare, cunoscute, în literatura de specialitate, sub numele "Criteriul Cartianu-Loewe".
Constructor si inventator de radioinstalatii
Gheorghe Cartianu a asistat la aparitia si aplicarea celor mai importante inventii în domeniul electronicii si a adus contributii originale la utilizarea acestora în practica curentă, prin perfectionări, inventii si teorii originale.
A construit mai multe statii de emisie, cu care a efectuat emisiuni experimentale (1933-1939) si a realizat instalatii de emisie, de conceptie proprie, cu modulatie de frecventă (1947 - 1950).
În anul 1949, a realizat prima legatură cu radiorelee din tară, între studiourile din Bucuresti si statia de emisie Tâncăbesti, judetul Ilfov, după o conceptie originală. Din Tâncăbesti, efectua emisiuni si receptii de radiodifuziune, pe unde ultrascurte, cu modulatie de frecventă, demonstrând superioritatea acestora, fată de modulatia de amplitudine. Au fost primele experimentări de radiodifuziune HF (High Fidelity), din România.
A inventat o instalatie de emisie-receptie pentru legături bilaterale radiotelex si primul sistem din lume, de comunicatie bilaterală, pentru galerii de mină (1970). A primit Medalia de aur, la Nürenberg, în 1969, pentru inventia "Procedeu de transmitere a semnalelor în bandă largă".
Una din ultimele preocupări ale sale a fost transmiterea orei exacte, prin radio si prin fir, cu afisare digitală. O concretizare practică o constituie ceasurile de la Metroul din Bucuresti - atât cele care arată ora exactă, cât si cele care măsoară intervalele de timp la care se succed trenurile.
Creator de scoală.
Este creatorul scolii românesti de radiotehnică si radiocomunicatii.
A stimulat abordarea de noi domenii de cercetare cum ar fi : stabilitatea sistemelor electrice, modulatia de frecventă, sinteza circuitelor, transmisiuni de date, procese informationale în organismele vii.
A scris zece cărti de referintă în domeniu printre care “Modulatia de frecventă” (1958) , „Bazele radiotehnicii” (1962) ,„Analiza si sinteza circuitelor electrice” (1972); „Sinteza în domeniul frecventă” (1974) .Prima carte, Modulatia de frecventă, a fost tradusă si publicată în Franta, Rusia, Ungaria.
A fost redactor al revistei Telecomunicatii în perioada 1956-1974.
Viata de zi cu zi
În 1930 s-a căsătorit cu Ana Tomescu, asistentă de limba engleză la Universitatea Bucuresti. Iată ce a scris doamna Cartianu despre căsnicia lor: „...Am trăit o viată întreagă ca doi studenti, fiecare cu locul si preocupările sale, cu lucruri simple, mărginindu-se la membrii familiei, prieteni din tinerete si colegii de profesie. În dialogul nostru interdisciplinar, îmi vorbea adesea despre proiecte si căutări stiintifice, ceea ce îi deschidea perspectiva voiajului imaginar al unui vesnic tânăr căutător în lumea cunoasterii“.
Recunoastere
În anul 1963 , a fost ales Membru Corespondent al Academiei Române, iar în 1981 a primit Premiul Traian Vuia al Academiei Române.
Recunoasterea valorii sale profesionale si umane se regăseste în mai multe initiative ale discipolilor săi. Un amfiteatru al Facultătii de Electronică si Telecomunicatii din Bucuresti poartă numele „Gheorghe Cartianu”. Unul dintre Premiile acordate de Academia Română pentru rezultate deosebite în domeniul stiintelor tehnice poartă numele „Gheorghe Cartianu”. Din 2002 un Liceu din Piatra Neamt poartă numele „Gheorghe Cartianu”.
S-a stins din viată la 26 iulie 1982 în Bucuresti
http://gheorghe.manolea.ro
|
Gheorghe Manolea 2/11/2012 |
Contact: |
|
|
