Limba română de azi : Aspecte actuale in exprimare
Pe lângă însemne mai mult sau mai putin stabile ale identitătii nationale (mai nou s-a zis constiintă identitară sentimentului national), cum sunt stema (schimbată din când în când), imnul national (si el schimbat după vremuri), credinta (românii ortodocsi sunt cei mai multi, însă sunt si români romano- si greco-catolici, reformati, musulmani, atei etc.), limba română este cea care defineste cu precizie si durată natiunea română, iar, apărut mult mai încoace, în timp, dar neschimbat de atunci, drapelul tricolor.
Am citit si am auzit în mod repetat idei gresite despre exprimarea în limba natională, oficială, de stat si doresc să-mi exprim opinia de cunoscător al limbii române, ca profesor si autor de articole si cărti în domeniu.
Unii cred că ar fi permise formulările cacofonice: biserica catolică, Ion Luca Caragiale si tactica cavalerească. În realitate, cacofonia (întâlnirea unor sunete sau silabe care au o sonoritate, un efect neplăcut urechii) este o greseală de limbă care, evident, trebuie să fie evitată. Expresiile mentionate pot fi evitate prin reformularea gândirii si expresiei, de exemplu se poate spune catolicismul, sau credinta catolică, sau biserica romano-catolică, Caragiale (fără prenume), sau I.L.Caragiale, sau scriitorul Caragiale, respectiv strategia cavalerilor sau tactica de luptă a cavalerilor. Cel de al treilea exemplu este foarte, foarte rar folosit de vorbitorii de azi, ba chiar poate că a fost inventat pentru a justifica folosirea gresită a expresiei.
Asadar, orice cacofonie este o greseală de exprimare si nu este permisă, ci trebuie să fie evitată. Nu există derogări de la regulă, cacofoniile sunt formulări interzise. Ele pot fi, uneori, inevitabile, însă, reflectând înainte de a emite mesajul, pot fi evitate sau înlocuite cu expresii corecte.
Concluzie: Sunt greseli de limbă ( cacofonia, anacolutul, tautologia, ticurile verbale) greu de evitat pentru unii vorbitori, care stăpânesc mai putin arta conversatiei sau sau a discursului public ( retorica), dar nu inevitabile. Nu cacofonii permise, ci de dorit să fie evitate.
Este interesant de observat că persoanele mai putin educate în scoală, sau care nu au urmat la timp liceul si facultatea, în tinerete receptivitatea fiind mai mare, comit greseli care provoacă râsul si pun semne de întrebare asupra modului cum au reusit să ajungă în pozitii de mare vizibilitate. Am auzit la televiziuni si am citit astfel, formulări gresite, pompoase (în mod nejustificat) si fortate: succesuri (corect: succese), favorabilitate (opus: defavorabilitate), almanahe (almanahuri), inexactitudini (termenul firesc: inexactităti), a ejacula ( în loc de a ejecta= a respinge ), sau dezacorduri si explicatii comice (coleg este substantiv neutru ), trasabilitate (termen din domeniul asigurării calitătii).
Multe cuvinte ale limbii actuale sunt luate din limbi de mare circulatie,impuse de viata, economia si tehnologia actuală: look, trendy, glossy, antama, vaucher, vintage, feeling, flyer, altele, cu efect neplăcut, preluate local: parandărăt, misto, naspa, utilizate în mod excesiv si cu pretentia de staif.
Desi ornamentele lexicale (mai mult în literatură/ beletristică) denotă un stil elevat, cult, folosirea nepotrivită si excesul dovedesc exact contrariul: cunostinte insuficient asimilate de persoane cu pretentii de cultură.
Desigur că este explicabilă folosirea masivă a unor neologisme, multe devenite cuvinte internationale, de către românii care trăiesc în alte tări decât România, este un fenomen firesc. Însă uneori intervine snobismul, după cum se stie snobul fiind cel care doreste cu orice pret să fie la modă, în pas cu moda, stârnind râsul de multe ori, asa cum personajul Coana Chirita din comediile lui Vasile Alecsandri spunea, cu convingere, furculision, crezând că a glăsuit frantuzeste.
Lipsa de instruire, de cultură, face ca unii vorbitori să nu cunoască si să confunde sensul cuvintelor românesti, astfel că zic ultimatum, în loc de examenul final, ultim, sau orase vădite de electricitate, în loc de lipsite, văduvite.
Nu există reglementări concrete pentru stoparea accesului la vizibilitate al snobilor si incultilor , deocamdată singura opreliste teoretică fiind un ipotetic bun-simt, un ipotetic sentiment al ridicolului opus nesimtirii, tupeului si analfabetismului .
Sau poate nu întrevedem vizibilitatea opiniei publice (sănătoase).
|
Prof. Corneliu Vasile 2/10/2012 |
Contact: |
|
|
