Balada copilului cersetor
Noaptea mă’nghite,
frigul m-apasă.
De mâna mea’ntinsă
nimănui nu îi pasă.
Oamenii,
prin fată ‘mi,
trec grăbiti
pe trotuar.
Să-i mai rog pentru’n ban
e de-acum
în zadar.
Nu m-aud. Nu mă văd.
Sunt doar unul
din multii cersind.
Cui îi pasă
de ‘nghet
flămând
în noroi
sau într-un colt de stradă,
bolind .
Vlăjganii mă bat.
Betivii mă’njură.
Doar câini jigăriti
îmi tin de căldură.
Politistii
mi-aruncă
vorbe ce dor.
Pe umeri’mi slabi
port povara
păcatelor
lor.
Mă culc,
în târziu,
pe bulgări betegi.
Cu lacrimile mele
spăl căderile
lumii întregi.
“Doamne,
ai milă !”
îngân si mă’nchin.
Ingerul
mi-a soptit de un loc
fără durere si chin.
In loc luminat,
în loc cu verdeată,
Măicuta mea sfântă
te văd ca prin ceată.
Sunt îngeri...
Iubire...
Iisus lăcrămând
îmi mângâie sufletul
setos si flămând.
Fruntea-I în spini
spre mine-o apleacă,
lumina iubirii
în ea mă înneacă.
“ Vino !” mă chemă.
Hristos, sângerând,
potiru’mi întinde
pe Tatăl rugând...
|
Florica Batu 2/8/2012 |
Contact: |
|
|
