Lexeme pe aceeasi paralelă
Adevăr propozitional
În preajma cântecului
Curg izvoarele
Spre rădăcina grâului,
Fără moarte.
Clipa se desface-n noi
Si-n vreme
O amiază tandră, de neînvins,
Lângă un gând de neuitat:
Tara din mine.
Pururi
Când prin mine curge sânge,
Dorul de tară cine îmi stinge?
Când plec la drum fără cuvânt,
Nu mă cheamă acest pământ?
Ce noimă au vorbele să nu fie
Între ele cuvântul Românie?
Un suflet am si-adânc se-nchină
La singura icoană de lumină.
Elegie pentru A. Cotrus
(motiv eminescian)
Mi-e dor de pământul de-acasă,
De somnul mortilor din el.
Ce greu mai apasă, cum sfâsie jalea
Departe de vatra cu aburi de pâine.
Rup sirul semintiei mele
Sub altă iarbă verde,
Umbra părintilor din mormânt
Rămâne fără mine si se pierde
Fără oasele-mi pribege.
Nu-mi spuneti că asa e viata,
Plângeti în sine, începeti alt fir
Din nume în nume spre vecie,
Străvechiul meleag din Carpati e istorie.
TRIPTICUL
Amintiri din copilărie
Strig în mine din tot sufletul:
ecoul, în jur.
De taina ofrandei purtat,
ispitele, pur,
mă-nseamnă cu sărutul dat.
În ochiul grâului, foc sacru;
în umbra ocultă, iarba vinovată
de verde, de cer, de vrajă...
Strig în mine din lumea albastră.
*
Efigii în argint de lună,
în coarnele boilor, mugetul;
sub răsuflarea lor caldă, somnul meu
cu visul tulburat de chemările sângelui
ca o lacrimă pe aripi de suferintă,
ca o durere frântă în cuvinte,
ca o sperantă în lumină.
*
Pe urmele frunzelor căzute-n vesnicie
plânse-n rădăcini si tăcere,
tata striga după plug,
strigătul se-mpiedica în picioarele mele,
cădeam pe brazde jilave,
inima se-ndurera de toate
la provocarea cuvântului.
Kitchener / ian 2012
|
Constantin Teodorescu 2/1/2012 |
Contact: |
|
|
