Personalitati canadiene - Sir Wilfrid Laurier: Omul cu Limba de Argint
Nu era greu să fii Prim Ministru în Canada acum 100 de ani. În 1910, imigrantii inundau vestul Canadei. Comertul Canadei era înfloritor. Noua cale ferată transcontinentală fusese construită. În nord se descoperiseră zăcăminte de aur, argint si alte minereuri. În 10 ani, populatia Canadei a crescut cu aproape 40%, iar în 1905 au fost create două noi provincii în preerii, Alberta si Saskatchewan.
Nu-i de mirare că Sir Wilfrid Laurier, prim ministru din 1896, a fost mereu reales. În timpul uneia din campanii a rostit faimoasele cuvinte: “Secolul 20 va apartine Canadei”.
Laurier a fost neobisnuit în două feluri. Întâi, el a fost primul Canadian Francez care a ocupat pozitia cea mai înaltă în conducera tzării. S-a născut în 1841 în Quebecul rural, într-o familie de fermieri care era în Canada de două secole. Limba sa maternă era franceza si religia, romano-catolică. În al doilea rând, Laurier a fost un Liberal, conducător al partidului care fusese de-obicei în opozitie din 1867, când s-a înfiintzat Confederatia. Una din cele mai mari realizări ale lui Laurier a fost aducerea partidului Liberal în pozitia de fortză politică dominantă într-o mare parte a secolului 20.
Secretul succesului lui Laurier a fost abilitatea lui de a satisface Canadienii de origini si credintze diferite. El a studiat la universitatea McGill din Montreal, a devenit complet billingv si, ca tânăr avocat si politician în Quebec, s-a opus tendintzei Bisericii Romano-Catolice de a domina politica. Ca lider Liberal după 1887, Laurier a realizat că trebuia să adopte o politică moderată, similară cu cea a Conservatorului Sir John A. Macdonald. Liberalii lui Laurier au fost în favoarea “Politicii Nationale” a tarifelor protective pentru stimularea industriei Canadiane, au sperat să încurajeze imigratia si dezvoltarea vestului Canadian si au pledat pentru compromis în problemele care îi divizau pe Englezi de Francezi, pe Protestanti de Catolici.
Ca prim ministru după 1896, despre Laurier, care a fost neobisnuit de elocvent, se spunea că avea limba de argint, datorită calitătzii discursurilor lui în Casa Comunelor si în timpul campaniilor electorale. A fost un lider popular, frumos, care a fost curând observat si peste granitză, mai ales în Anglia, ca sef al celei mai promitzătoare tzări a Imperiului Britanic. Laurier a fost totusi prudent, pentru a nu identifica prea mult Canada cu Imperiul. El a sperat ca eventual Canada să devină o natiune total independentă, cu propria ei politică externă.
În timpul lui Laurier, câteva milioane de imigranti au fost atrasi de posibilitatea de a activa ca fermieri în preeriile Canadiene sau de a lucra pentru căile ferate sau în industria lemnului. Cei mai multi au venit din Marea Britanie si Statele Unite, dar un număr mare au fost atrasi si din Ucraina si alte regiuni ale Europei centrale si de est. Ministrul foarte energic al imigratiei din timpul lui Laurier, Sir Clifford Sifton, a declarat că tzara lui, Canada, ar fi fericită să primească orice imigranti doritori de muncă, chiar oameni în “haine din piele de oaie” de îndepărtata Asie. Unii critici au început să se întrebe dacă asemenea imigranti se pot usor adapta în Canada. Politica guvernamentală a Canadei a stabilit atunci că tzara nu era potrivită pentru imigrantii de origină africană sau asiatică.
Desi a câstigat majoritatea în partidul lui în patru alegeri nationale, Laurier a pierdut treptat din support din cauza inabilitătii de a găsi o cale de mijloc în problemele controversate. Decizia guvernului său de a-i sustine pe voluntarii Canadieni care luptau alături de armata britanică împotriva colonistilor Boer din Africa de sud (Razboiul Boer, 1899-1902) a fost nepopulară în Quebec. Câteva compromisuri ale lui asupra educatiei si altele nu erau populare în restul Canadei.
Relatiile cu Statele Unite au fost o problemă constantă deoarece multi Canadieni doreau comertz liber peste granitză. În 1911, Liberalii au negociat un pact cu Statele Unite pentru o micsorare treptată a tarifelor si a luptat în alegeri în acel an cu această problemă. Partidul Conservator condus de Robert Borden a perceput comertul liber cu Statele Unite ca pe o slăbire a legăturilor cu Marea Britanie si, cu ajutorul oponentilor lui Laurier din Quebec, a câstigat puterea.
Laurier a continuat să conducă partidul Liberal, din opozitie, în timpul primului război mondial. În teribilele alegeri din 1917, el s-a opus politicii lui Borden de a-i recruta pe canadieni pentru a lupta în Europa, dar a fost părăsit chiar si de Liberali. A murit în 1919, după 32 de ani de sefie a partidului Liberal. A fost prim ministru 15 ani.
Laurier a avut întotdeauna mândria de a fi încercat să găsească o cale de mijloc în politica din Canada. În 1911 a rostit celebrele cuvinte: “Sunt catalogat în Quebec ca trădător al Francezilor, iar în Ontario, al Englezilor. Dar nu sunt nici una nici alta. Sunt Canadian. Canada a fost inspiratia vietii mele.”
Mostenirea lui Laurier a fost viziunea unei Canade care să-i includă pe toti cei ce doreau să-si reînceapă viatza în lumea nouă, Francezi, Englezi sau Europeni. În acest sens, a fost uneori denumit ca “primul Canadian”. El a fost, cu sigurantză, cel mai important constructor al partidului Liberal.
Următorul episod: Primul Ministru pentru totdeauna: Mackenzie King
|
by Michael Bliss 1/31/2012 |
Contact: |
|
|
