O sutã de lumini
E atâta liniste în luminã,
dar noaptea are pasii printre vise,
adormiti în rãtãciri sub luna plinã,
cãutând diminetile promise.
Pe clopotele cu rouã stau licurici
admirând lumina zilei pusã-n flori,
despre orizont nu poti nimic sã zici
si singurãtatea vrea stele sã cobori.
Asteptarea cu priviri odihnite
ca o rândunicã ce zboarã prea sus,
insinueazã totul si promite
doar un simplu felinar cãtre apus.
Lângã munti de ceatã cu o lumânare
aduc pe linistea anilor senini,
prin cuvinte zãbovite în amnare,
un mic buchet cu o sutã de lumini.
O rugãciune luminatã
Albastrul cerului e mai aproape
dacã taci, vorbind numai din pleoape,
dar cuvântul are totusi adieri,
nu s-a oprit pe visele de ieri.
În anii care îti sunt un pas pierdut
cautã în timpul uitat realitatea,
elibereazã-ti imaginea din trecut,
ca sã înfloreascã seninãtatea.
Piramida nu vrea o aripã acum,
cautã grãdini înflorite lângã drum,
dar noi îngropãm privirile cu patimi
si nu-ntelegem marmura din lacrimi.
Niciodatã nu poti sã mergi doar stând
viata trece, nu s-a oprit vreodatã,
din ecuatii am un rãspuns plecând
alãturi de-o rugãciune luminatã.
Vorbe de poveste
Un pustiu uitat sub gheatã
îmi pare un portret ascuns,
fluturând ca o paiatã
vorbe care n-au nimic de spus.
Nu suntem numai duiumul
stând pe margini de paragini,
când doar zarea ne e drumul
cãutând vorbe în pagini.
Statornicia din noapte
chemãrile le îngheatã,
o vorbã sculptatã-n carte
ne cãutãm pentru o viatã.
Caut vorbe în izvoare,
frunzele m-ascultã sigur
punând pe destin culoare,
când m-aseazã într-un mugur.
|
Constantin Rusu 1/28/2012 |
Contact: |
|
|
