Reflectii in verde
Daca cineva mi-ar cere sa definesc printr-o culoare orasul Vancouver, i-as atribui metropolei, verdele, intrucat orasul este napadit generous de toate nuantele acestei culori.
De la verdele crud, timid, dornic parca de afirmare, de ocrotire, de intrare triumfala in viata al frunzulitelor ce sparg mugurii plantelor si pana la verdele puternic, matur, sigur pe sine, victorios si stabil in eternitate al ramurilor de brad arcuite gratios catre inalt, ochii ti se desfata la tot pasul pe tonuri fermecatoare de verde.
Natura este binecuvantata pe aceste meleaguri, incarcate de pitoresc si de mistere. In padurile de aici intri ca intr-un templu, vrajit de maretia si vesnicia copacilor, pe coline te afunzi intr-o impresionanta aglomerare ierboasa, pe malurile scaldate de apele neobosite ale oceanului, ale lacurilor si ale apelor izvorate din adincuri tainice, verdele iti incanta privirea insetata de cunoastere, de frumusete.
Locuitorii sustin, cultiva, dar mai ales creeaza aceasta paleta coloristica. Aleile dintre imobile, fatadele caselor, parcurile sunt tivite de gazonul ce sugereaza viata, de rondurile de flori ingrijite cu drag de oameni priceputi, iubitori de natura, de frumos, de confort urban civilizat si benefic.
Aici muncesc, implinesc idealuri si vietuiesc alaturi oameni din intraga lume. Strabatind orasul, facand shopping sau hoinarind pur is simplu, intilnesti fete zambitoare, grabind spre trebulile lor, dar diferite ca infatisare. Chipuri nordice cu parul balai, asiatici cu ochii migdalati si iscoditori, mulatri cu pielea maslinie, arabi si indieni in costume lor traditionale, negri cu dintii albi ca perlele si cu pielea ca abanosul traiesc impreuna in deplina armonie si intelegere, formand o singura comunitate umana. Si daca adultii sunt mai rezervati, uneori din motive lingvistice, religioase sau legate de traditiile neamului lor, tinerii au manifestari care nu-i diferentiaza deloc.
E suficient sa te afli linga o scoala sau in interiorul ei. Pe gazonul din curte, sub artarii ramurosi si umbrosi sau in salile de clasa intalnesti tineri care studiaza unii linga altii descifrand miracolele ce stapanesc lumea, tineri ale caror priviri exprima bucurie, vointa si forta, tinerete si frumusete, dragoste de viata.
Dar predilectia pentru coloarea verde primeaza chiar si in sala de spectacole. Faldurile cortinei sunt verzulii, in fata scenei troneaza ghivece mari cu flori multicolore ce tasnesc din frunze ce le asigura generoase viata frumusetea. Iar tinerii ce interpreteaza un dans traditional, flutura esarfe colorate cu nuante de un verde fermecator.
In orice anotimp si in oricare parte a zilei orasul e coplesit de un colorit viu, optimizant. Chiar si iarna printe fulgii neastamparati si imaculati de nea, razbate verdele innocent si indraznet al acelor de pe crengile de brad. Si daca ziua esti tentat sa crezi ca ai in jur doar o vegetatie bogata in copaci si ierburi, seara ai impresia ca padurea, muntii au luat foc, fiindca printre copaci sunt locuintele oamenilor, iar lumina le tradeaza prezenta, viata in plinatatea ei.
Neindoios, orasul e mai frumos, mai tanar, e plin de forta de incredere si de freamatul vieti datatoare de sperante de bucurii de vise si de impliniri.
Vancouverul e verde!
Vancouver / Ian 2012
|
Eugenia Pirvoaica 1/23/2012 |
Contact: |
|
|
