Subiectiv : La început de an
Nu sunt superstitios, dar pentru anumite zile am creat un fel de cult al respectului. Una din aceste zile este Anul Nou. Dece Anul Nou? Pentru că...
La vremea când Vali si cu mine am hotărât să ne căsătorim în 1961, am ales ziua cununiei noastre civile pe data de 25 Decembrie, zi lucrătoare pe atunci. Era luni dimineata si încă nu aveam flori pentru cununie. Vali si cu mine am plecat să căutăm flori; ea dorea un buchet de cale albe ca fulgii de zăpadă ce-au începăut să curgă din abundentă peste noi ce treceam peste podul Grant, în drum spre tramvaiul 6. Cununia avea loc la ora 10 dimineata, la primăria din spatele Palatului Telefoanelor de pe Calea Victoriei. Am coborât din tramvai la ultima statie de pe Grivita, că era mai usor de ajuns la florăria din Piata Romană, unde stiam că găsesti totdeauna flori deosebite. Ningea bogat, fără vânt, fulgi umezi planând peste noi ca roiuri de pasarele mici, albe. Abia se vedea la câtiva pasi în fata noastră. Florăria nu deschisese; abia după nouă a venit o fată să descuie usa, dar nu avea calele dorite. Tot ce am putut alege a fost un frumos buchet de garoafe albe, si am început fuga înapoi spre primărie, unde deja primii oaspeti sosiră. Nunta, unde Vali a apărut ca mireasă, învăluită-n mătasea dantelată ca a florilor de nea, a avut loc în ziua de Anul Nou, la care a participat familia si cei mai apropiati dintre prieteni. De atunci Anul Nou a adevenit cea mai împortantă sărbătoare pentru noi. Mai târziu când copii erau mici si nu aveam cu cine să-i lăsăm acasă, obisnuiam în noaptea de revelion să îmbrăcăm cea mai bună haină, numai Vali si cu mine, ne asezam în bucătăria care servea si ca salon si sufragerie, la masa ornată cu brad si lumănări aprinse să celebrăm Anul Nou asa cum se cuvine.
Astăzi, ani si ani mai târziu, privim în urmă cu bucurie si chiar cu o vagă umbră de mândrie la tot acest trecut care finalizează viata si realizările noastre, mult mai importante decât toate momentele de frământare, îndoială si neajunsuri ce am înfruntat, umăr la umăr, uniti si hotărâti. Anul Nou e momentul unde peste tot în lume, listele de contabilitate sunt încheiate cu o linie groasă si se face bilantul. Bilantul unui an întreg cu bune si cu rele, cu pierderi si cu câstiguri si mai ales marchează pauza la care omul întelept, chibzueste ce anume trebue făcut pentru mai bine.
2011 nu a fost un an usor; a lăsat urme de nedumerire, confuzie si pesimism care se vor resfrânge în anul ce urmează si poate chiar mai departe. Într-un asemenea grad de îndoială, lumea nu a mai fost de mult si până în prezent nimeni încă nu a apărut cu o solutie care să satisfacă ori să dea o umbră de sperantă că lucrurile se vor îndrepta. Cu exceptia Chinei si a Indiei, criza economică pare să fi devenit cronică, oamenii îsi pierd în continuare locurile de muncă si beneficile pe care contau, iar banii se devalorizează pe măsură ce preturile cresc; bâncile devin falimentare si cer de la guverne infuzii noi de bani, în timp ce pungile noastre se scofâlcesc ca stoarse. In vremuri ca aceste, pescuitorii în ape tulbure născocesc mai multe curse întinse naivitătilor noastre, cu revendicări în domeniul distrugerii ultimilor legături în familie, religie si drepturi democratice. Reprezentatii votati de noi în functii municipale, provinciale si federale, odată alesi, uită promisiunile făcute alegătorilor si presează cauze diferite, antipopulare, si complect diferite ideilor si năzuinintelor noastre, a majoritătii electoratului care i-au adus la putere, alterând astfel întregul edificiu democratic.
Pe masa mea de lucru adun în fiecare zi articole apărute în ziare ce-mi măresc presiunea arterială. Nu îndrăsnesc să spun la ce-mi folosesc, dar pentru că memoria mea e scurtă, dacă cineva mă v-a întreba dece am afirmat un lucru sau altul, răspunsul v-a fi găsit în aceste pagini. Spre deosebire, ziaristii profesionisti dispun de o echipă de cercetători care sondează presa de pretudeni, internetul si martorii oculari, adumând documentatia. Noi nu avem aceste mijloace. Dar nu putem detesta activitatea unor Liberali alesi de noi care fac legi la nivel provincial ce permit în scolile publice să se formeze cluburi homosexuale. Părinti, de asta vă trimiteti copii la scoală? În Toronto Star, în 1982, au fost scăpate căteva rânduri relatând o istorie foarte interesantă: Forul tutelar al educatiei în Ontario, The Board of Education, avea la ordinea de zi în program, introducerea în curiculum a unor lectii despre oprientarea sexuală la cursurile inferioare. Părintii sau adunat în sală să protesteze introducerea acestui program. Votul a fost amănat până după miezul noptii, cănd audienta a părăsit sala si atunci „alersii” au votat în umanitate. Eu pot să înteleg că în scoli, pot exista un număr restrâns de copii cu orientare sexualîă diferită ce-ar putea fi expusă abuzului unor colegi si scoala nu poate tolera aceste conduite. Însă nu pot admite generalizarea la scară natională de câtre unele oficialităti care impun măsuri înaintea unor dezbateri cu publicul si în special cu părintii. Asemenea abuzuri la legile democratice au devenit normă în timpurile din urmă.
Pragmatismul liberalilor adună adepti în rândurile unor activisti, a uniunilor care nu vor să renunte la mereu crescutele lor revendicări, a celor ce deservesc institutiile publice si chiar a unui număr de juristi. O judecătoare în Ottawa a acordat unei salariate guvernamentale ce a stat acasă cu copii timp de trei ani, căstig de cauză în decizia că ea a fost nedreptătită de câtre Revenue of Casnada la care era salariată, ne acordându-i două promotii la care ea a aplicat, în timp ce a stat acasă. Cu alte cuvinte, o promotie trebue acordată nu pe merit cui i se cuvine, ci în ordinea vechimii, indiferent de aportul adus. Cu decizii de acest gen, nu este greu să întrezărim la ce ne putem astepta în viitor.
Este greu să fac în aceste rânduri bilantul unui an întreg, an încârcat de evenimente politice din ce în ce mai grave, atât în lume, cât si la noi acasă. Anul 2012 adună din primele lui zile pe umerii lui o încărcătură de sarcini ce numai Atlas, purtătorul de milenii al globului, o poate duce. Gratie guvernului majoritar la Ottawa si a orientării sale, noi în Canada suntem mai bine adăpostiti decât multe alte popoare. În Statele Unite, fiecare asteaptă cu respiratia tăiată rezultatele alegerilor din toamnă, care ar putea aduce o schimbare si mai multă relaxare. În Europa asistăm la o poveste neterminată al cărei sfârsit este imprevizibil.
Acasă, în tară, rugăm Domnul să tie în pază si pace acel picior de plai de care suntem legati.
Aici, ca in fiecare an în noaptea de Anul Nou, am celebrat venirea noului an cu aceasi speranta de zile bune. Iar Vali si cu mine, am ciocnit o cupă de sampanie în cinstea nuntii noastre de aur.
|
David Kimel 1/22/2012 |
Contact: |
|
|
