La via noastră
Până la vie,
este un deal. Părând finit,
se prelungeste cu altă coastă.
Străbat un tinut cu livadă în dreapta,
lan de grâu, în stânga.
Ajung la vie.
Prima grijă a tatei,
plasamentul calului în iarba grasă a unei văi.
Aceasta se învecinează cu Valea Crucii,
pe care o privesc,
întrebându-mă câti pasi i-au tocit poala.
Strugurii au parfum nostalgic.
Mama este mai aprigă la faptă
si vorbă, ca oricine,
termină de cules bustean după
bustean, ca dintr-un pom de Crăciun, globuri,
ne mai aruncă îndemnuri si pentru odihnă si pentru spor.
Vrăbiile se joacă în tărâna galbenă,
gândurile ne zboară la vara sfârsită.
În depărtare, ca într-un jilt, stă Dumnezeu.
Vom săpa o fântână în curte.
În santul din capul grădinii, spumegă Desnătuiul.
|
de Dan Ionescu 1/14/2012 |
Contact: |
|
|
