Curajul credintei de Wim Lamfers
Note de lectură Toamna anului 2011 aduce în evolutia scriitorului olandez Wim Lamfers o lumină nouă, odată cu tipărirea, în limba română, a cărtii Curajul credintei. Apărută la Editura Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului, prefatată de Înalt Preasfintitului CALINIC, cartea pastorului Dr. Lamfers abordează unele concepte religioase, filosofice, etice si estetice ale teologului luteran german Dietrich Bonhoeffer (1906-1945), cunoscut dizident din Germania hitleristă, ale cărui concepte si fapte au rămas aproape necunoscute la noi, în România. De la început, remarc un lucru usor paradoxal: un scriitor olandez scrie în limba română, adică pentru români, o carte despre un german, pe tema legăturii dintre etică si politică, libertate si responsabilitate. Este aici, desigur, un mesaj superior, pe care ar trebui să îl întelegem, chiar dacă autorul nu ni-l spune tare si răspicat, dar ni-l induce totusi, si anume că bogătia spirituală si culturală a Europei, rezistenta acesteia pot spori, pot creste, prin apropierea dintre credinciosii crestini ortodocsi, greco-catolici, romano-catolici si protestanti. „Unire, iar nu dezbinare” este mesajul implicit al autorului, într-o epocă cu încă mari disensiuni religioase. Autorul cărtii observă asemănările izbitoare dintre national-socialismul german, din perioada 1933-1945, si national-comunismul din România între 1944-1989, două ideologii care au acelasi punct comun, tot atât de nociv, nationalismul, si în numele căruia se justificau crima si genocidul. Documentându-se în vederea tezei de doctorat din 1998 despre teologul luteran german Dietrich Bonhoeffer, W.J. Lamfers parcurge o bibliografie vastă, studiază conditiile istorice care au dus la mentinerea la putere pentru o bună perioadă de timp a national-socialismului cu toate implicatiile sale dureroase, observă convingerile religioase si filosofice ale lui Bonhoeffer, îi întelege dizidenta. Si mai întelege teologul olandez un element esential, că Bonhoeffer a măcar încercat, ca reprezentant al bisericii germane, să ia atitudine împotriva dictaturii, să facă dizidentă, desi, în final, acestea l-au costat libertatea si viata. Pe de altă parte, studiile la Facultatea de teologie ortodoxă din Sibiu (1973-1974) cât si căsătoria (1977) cu o româncă harnică si frumoasă fac din teologul olandez un fin observator al realitătii românesti în plină perioadă totalitară. Vizitează des România, ajută cât poate, înainte si după 1989, pe cei nevoiasi. Văzând suferintele poporului român si cum se dărâmau lăcasele de cult sub dictatura comunistă, trebuie că sufletul său să fi lăcrimat, iar, în sinea sa, să se fi întrebat, asemenea lui Bonhoeffer altădată: ce ar putea face biserica română împotriva dictaturii ceausiste? Curajul teologului german, credinta lui de nezdruncinat într-un ideal, destinul său exemplar, întreaga sa personalitate impresionează, fascinează. Viata acestui credincios scurtă, dar plină de învătăminte, oferă un material bogat, substantă eterică pentru cartea Curajul credintei. De-a lungul continutului studiului, vom întâlni comparatii între cele două perioade la care se referă scriitorul, interbelică, la nemti, si postbelică, la români, vom găsi observatii pertinente, avizate, dar si descrierea unor situatii ridicole în care s-au pus distinse fete bisericesti din România, când au ridicat osanale dictatorului român, Ceausescu, numindu-l „ocrotitor al stiintei si culturii”. Concepută în 12 capitole, fiecare purtând un titlu explicativ, lucrarea debutează cu prezentarea respectabilei familii Bonhoeffer. Cartea prezintă, în paralel, aspectele tipice din viata familiei burgheze germane, propulsarea la putere, în ianuarie 1933, a lui Adolf Hitler si dramele războiului pe care le trăiesc multe familii. Bonhoeffer beneficiază de o educatie aleasă, învată la cele mai bune scoli, ajunge un teolog luminat, curajos, capabil să arate (printr-o serie de lucrări si printr-o atitudine de frondă contra regimului) care ar trebui să fie pozitia bisericii fată de un regim totalitar, cum ar trebui să combată slujitorii bisericii dictaturii. Bonhoeffer este pregătit să-si asume consecintele, stiind că va plăti cu libertatea sau chiar cu lichidarea sa fizică, lucruri care nu îl înspăimântă, ci îl mobilizează. În lucrările sale, în munca la catedră cu studentii, în discursurile publice, Bonhoeffer vehiculează idei teologice, filosofice si politice care nu convin regimului. I-apără pe evrei, se opune semnării celebrului „Arierparagraph”, în care fiecare cetătean trebuia să certifice, prin semnătură, că nu este evreu. Din 1937 ia legătura cu reprezentantii miscării de rezistentă, ofiteri si fosti politicieni. Treptat îi sunt îngrădite libertătile: i se interzice să mai vorbească în public (1940), i se interzice să mai publice (1941), este arestat (1943). Stă în închisoarea Berlin- Tegel. În 1945 este transferat la lagărul crud Buchenwald, iar pe 9 aprilie, 1945, din ordinul personal al lui Hitler, la lagărul Flossenbürg spânzurat si ars în crematoriu, sfârsit simbolic, moarte destinată ereticilor. Curajul credintei este un impresionant imn de preamărire a spiritelor curajoase, capabile să schimbe lumea prin credintă, dar si un impresionant dictionar de întelepciune, fiindcă textul este întesat cu „aforisme”privind puterea, credinta, curajul, dragostea pentru semeni, compasiunea, responsabilitatea, sacrificiul. Lucrarea este scrisă într-o curată limbă românească, fără ambiguităti, limbajul este unul modern si concentrat, care merge direct la suflet, asa că cititorul întelege cu usurintă mesajul. Fraza suplă, prezenta verbelor de miscare care alertează continutul, vocabularul variat, presărat cu termeni adecvati tematicii religioase, fac ca lucrarea să fie una de referintă, nu numai în literatura de specialitate, ci si în viata omului obisnuit, dornic să cunoască si să înteleagă puterea sacrificiului în atingerea unui ideal.
|
Domnita Neaga 1/10/2012 |
Contact: |
|
|