Poezii
IANUARIE
Mă dezintegrez
Cu fiecare anotimp
Si rătăcesc prin spatiu
Sub formă de particule fluorescente.
Ianuarie mă adună
Într-un mănunchi de raze,
Nu stiu dacă lumina
Izvorăste din mine,
Sau eu din lumină,
Nu stiu dacă sunt
Sau devin lumină adevărată,
Stiu doar
Că ianuarie, mereu acelasi,
Îmi îmbracă trupul
Cu stele fierbinti
Dintr-un cer
Cuprins de flăcările
Propriei combustii...
ÎN CUMPĂNĂ
Privesc în lumina amurgului
Ca într-o oglindă eterică,
Văd chipul zugrăvit
În culori mai mult reci,
Văd începutul, drumul,
Suisurile, coborâsurile,
Arderile, pierderile -
Fluidităti transparente,
Tranzitorii,
Si tot atât de ineficiente.
Invazia purpurie,
Ca un fluture imens,
Bate din aripile fragile
Pulsându-mi în vene,
Târzie adiere,
Timpul trăirii...
NOPTI ÎN DESTRĂMARE
Iubirea mă face
Să trec pe lângă timp
Cu nonsalanta
Zeilor din Olimp.
Ca frunze uscate,
Târâte de vânt,
Se scutură si se risipesc
În neant
Umbrele de care m-am temut
Si care făceau deseori
Să uit de izvoare,
De maci, de ninsori...
Întunericul în destrămare
Mă arde acum
Cu aureole stelare
Si îmi dă tăria
Să port mai departe
Ulciorul de-argilă
Plin cu visuri desarte...
|
Domnita Neaga 1/10/2012 |
Contact: |
|
|
