Poeme la început de an
Frâng clipele pe-altarul unui dor
Sărutul noptii dintre ani, cuminte,
Îl dăruiesc pe fruntea unui vis
Astern smerită, salbă de cuvinte,
Odă iubirii ’ntr-un poem nescris.
Frâng clipele pe-altarul unui dor
Sfintit în muguri de lumină vie
Zăgazuri cad si-un râu tulburător
Inundă tainic dragostea-mi târzie.
Păsind în noaptea de sărut nebună
Pe tălpi pot încă năluciri de astre
Vesmânt tesut din razele de lună
Îmbracă-nsingurările-mi albastre.
E visul prizonier într-o lagună
Din paradisul sufletelor noastre,
Mărgăritare de cuvânt cunună
Clipele frânte de tăceri sihastre.
Port trenă din cuvinte-ntemnitate
Cu gândul slobod în căusul palmei
Port trenă din cuvinte-întemnitate
Pe frunte-i amurgit sărutul mamei
Din noptile cu zori de zi drapate.
O mare de smarald inundă ochii
În care ard sperante-n jarul clipei
Se unduie sub vântul iernii plopii
Când linisti sparge zbaterea aripei
Sub care-adăpostesc noian de vise.
Pe tâmpla orei, mai trudesc iluzii
Se zbat printre tăceri demult ucise
Zadarnic încercând s-audă surzii.
Secundele se prăbusesc în nouri
Icneste-un vis sub tristele vesminte
Cu-nfrigurare se sfârseste-n hăuri
Si-n trena-ntemnitatelor cuvinte.
Când versul creste-n pântecu-nserării
Se zbate versu-n pântecu-nserării
Să cânte lumii-n picuri de lumină
Presară taine peste flori de mină
Când astri se înfig în trupul zării.
Nu lasă-n miezul slovei amorteala
Năluci de fum să-i tulbure popasul
În pagini albe, când îsi află masul
Si-un crin de foc îsi unduie petala
Peste păienjenis de triste umbre
S-alunge-mbrătisarea lor păgână.
Colindă ca un lup flămând la stână
Săgeata lunii-n gândurile sumbre
Tăceri înmănuncheate în cuvinte
Iubirii-i fac cărare-n lan de maci
Din vis pribeag, un iscusit cârmaci,
Logodnic în nepământesti vesminte.
Gânduri de jar, osânda depărtării
Si patima desprinsă din strânsoare
Un zâmbet rătăcit în rugi de floare
Când versul creste-n pântecu-nserării.
|
Georgeta Resteman 1/5/2012 |
Contact: |
|
|
