"Dumnezeu este singurul meu prieten"
N.N. Poezii din volumul care va fi lansat in 6 Ianuarie 2012.
,,Între mine si Dumnezeu sunt ceilalti oameni de care mă bucur si mă întristez în fiecare secundă.“ Any Drăgoianu
Dumnezeu este singurul meu prieten
crucea legată de spatele destinului ca un paratrăsnet împotriva răului e când prea grea când prea îngustă vederii mele tulburi sâmburele de adevăr fascicul de lumină galbenă se zăreste în pieptul umflat cocoasa îmi creste până la cer macii sunt florile mele preferate
Încercare
aveai un zâmbet sters ca un soldat ce-si pierduse calul pe front într-o bătălie inutilă ascuteai gândurile trasând cu mâna chipuri si forme unice pe trupul meu gol dimineata îmi ridicai părul încâlcit si asezai un sărut fugar pe obrazul brăzdat de vise temnita unde intrai după fericire
Ferestre
secundă inutilă golul din suflet rană deschisă
Triumf
nu am aripi că ti le-as împrumuta să zbori până la castelul meu de gheată inventat într-o vară târzie mă plimbam cu moartea de mână ca două vechi prietene si mi-a fost teamă atât de teamă încât m-am ascuns acolo ti-as da aripile să zbori până la stele să-mi aduci un colt de infinit în palmele tale de om dar nu am decât două brate obosite si un suflet gol
Individualitate
când mi-am dat seama cine sunt am început să exist mi-au crescut aripi ca unui înger de zborul meu se vor teme unii de glasul meu se vor teme altii important este că sunt aici si acum cei care mi-au arătat calea păreau pietre cei care spuneau că mă iubesc neconditionat sunt spini Doamne cât îmi doresc să văd si dincolo de mine să mă pot curăta pentru a-mi împlini destinul sunt un fir de nisip si vântul mă va purta spre nemurire oare cum să mă asez
Suflete pereche
o simfonie de alb si albastru între cer si pământ ochii tăi candele aprinse mâinile flămânde caută inima pulsează ca un orologiu fixat pe razele soarelui culorile se amestecă într-un labirint de gânduri ametitoare ne surprinzi cu farmecul din Cuvânt secundele tale au înflorit
Reguli pentru sotron
pietrele sunt ca oamenii risipiti pe trotuarele vietii am devenit stânci dacă ne întrebăm de ce liniile sotronului se întâlnesc doar într-un punct fix vom afla că nici o teoremă nu poate fi aplicată pentru a demonstra curgerea nemiloasă a timpului avem aceleasi picioare de lut si stropii de ploaie ne despart de nemurire 1... mi-au crescut aripi 2... fără teamă privesc răsăritul 3... mă fascinează dalta sculptorului bătrân 4... am un curcubeu în inimă 5... împart pâine câinilor flămânzi 6... îmi vând sufletul la piată 7... arcusul viorii pare un cutit 8... am atâta liniste că v-as da tuturor
Geometria sufletului
trec prin mine atâtea secunde ce-mi frământă lutul moale când am aripi când sunt punte când mă pierd în visul tău si mă găsesc în fiecare dimineată... părăsită dă-mi un motiv să mă recunosc
Poem nocturn
te privesc în fiecare noapte si nu înteleg cum sunt rănile tale în carnea mea si cum palmele mele încearcă disperate să-ti oprească zâmbetul de pe chip într-o cuscă imensă numită univers... îti simt buzele calde pe tărâna cuvintelor si mă rusinez când vorbesc singură ... departe mă ridic si te privesc respir lângă ochii tăi caut linistea ti-as da o clipă din mine să poti trăi....
Zidirea lumii
mântuirea prin lut trec în fiecare secundă prin mâinile olarului bătrân sunt când pocalul sfânt când cununa de spini de pe fruntea unui destin repetat la nesfârsit îmi chem picăturile de sânge înapoi pe aripile mele albastre si bat în fereastra acestei lumi visând
|
Any Drăgoianu 1/1/2012 |
Contact: |
|
|