Subiectiv : Ucenicul vrăjitor
Mereu auzim vorbindu-se că istoria se repetă. Sunt de acord; chiar dacă nu se desfăsoară exact la fel ca în trecut, elementele rămân adoima si nu trece mult până reusim să vedem chiar si atunci când situatiile au fost diferite, că finalul este acelasi. Am început să gândesc astfel recitind poemul lui Goethe “Ucenicul Vrăjitor”. Mă întreb, ce anume a inspirat acest mare poet si gânditor să scrie poemul? Inspiratia, oricât de prolific si plin de imaginatie poate fi un artist, are totdeauna un punct de plecare real, trăit, auzit sau la care a fost martor. In general, marile probleme reale stau la baza marilor creatii artistice. De la Homer si până în prezent cele mai valoroase lucrări literare au ilustrat frânturi ale diferitelor momente istorice.
Goethe nu a făcut exceptie. Epoca plină de frământări din perioada vietii sale au modelat lunga lui viată si a dus la unificarea Germaniei, revolutia Franceză, ridicarea si înfrângerea lui Napoleon Bonaparte. Aceste evenimente si-au găsit ecou în numeroasele lui opere literare ca Faust, Werther si nu mai putin în Ucenicul Vrăjitor tipărit în 1797. Chiar dacă nu totdeauna atitudinea lui a fost progresivă, reactia la evenimentele istorice este reflectată în aceste lucrări. Ucenicul vrăjitor, copiind în lipsa maistrului o formulă magică, reuseste să stârnească grandoarea fortelor naturii pe care nu le mai poate stăpănii, necunoscând formula ce poate înfrâna aceste forte. În felul aceste Goethe vede si interpretează evenimentele revolutiei franceze în plină desfăsurare la data creerii poemului. Oare nu si-n vremea noastră o mână de ucenici vrăjitori se joacă cu aceste forte gigantice ale naturii pe care stiu să le stârnească, dar nu au secretul formulei magice care le poate opri la timp, înaintea dezastrului?
Nimeni nu încearcă să zugrăvească prezentul într-o lumină idilică în care problemele sunt de natură neglijabilă, oamenii ar fi fericiti si satisfăcuti de nu ar fi cătiva pescuitori în apă tulbure să le strice tihna. Dimpotrivă, lumea e înlântuită în probleme greu de rezolvat, solutii sunt căutate pretutindeni dar nici una nu pare să ne scoată din impas si optimismul, răbdarea multimii si nemultumirea amenintă precum norii negrii dinnaintea furtunii. In timpuri ca acestea este necesar să ne păstrăm calmul, să găsim în noi puterea de linistire a celora care au intrat în panică si disperare, să ajutăm cum putem pe cei în nevoie si să nu ne lăsăm purtati de valuri. Noi, spre deosebire de cei care ne înconjoară, avem experienta cosmarului societătii comuniste, la vremea noastră am fost si noi atrasi de puhoiul lozincilor ce păreau să justifice dreptatea socială si ne-am lasat tărâti de valuri în mocirla unei vietii care a dat inapoi ceasul istoriei patriei noastre cu mai mult de jumatate de secol. Cei ce au rămas acasă să ne păzească vatra si acum se zbat în sărăcie si lipsuri neomenesti. E de ajuns! Nu trebue să lăsăm istoria să se repete! Dacă noi ne-am numit generatia de sacrificiu, nu trebue să ne transformam si copii într-o generatie similară.
Din păcate sunt multi oameni care nu simt încă amenintarea situatiei lor în conjuctura evenimentelor zilnice, nu citesc ziare, nu urmăresc stirile la radio sau televiziune si cred că lor nu li se poate întâmpla nimic râu.
Dezinteresul, dezinformarea si încrederea că pe acest continent nu poate avea loc foamete, războaie si revolutie, usurează munca celor ce militează pentru schimbarea acestei societăti profitând de inocenta politicenilor nostri care nu vâd si nu înteleg cum sunt manipulati în capcana legilor ce singuri si le-au creeat. Asa s-a întâmplat în Rusia Taristă înnaintea Revolutiei, asa a fost ridicat Hitler la putere si asa a luat fiintă molima “ocupării” oraselor importante din lume.
Vocea noastră nu are ecou, nu vibrează si nu se face auzită. În noi sălăuzeste adevărul pe care multi nu-l cunoaste. Prestigiul nostru, al celor ce-au venit din Europa răsăriteană este enorm, contributia noastră socială este apreciabilă si în crestere, dar ne lipseste însă curajul de-a arăta si de-a convinge pe cei din jurul nostru că cei ce vor să schimbe cursul istoriei pe calea comunismului este gresită.
Democratia este unica sursă de lumină spre care toate fiintele globului sunt atrase. Nu există valuri de imigratie decât spre tările capitaliste, nu si-n altă parte. De aceea trebue păzită democratia, nu cea sacadată în lozinci la întruniri si piete publice, ci aceea consfiintită de Declaratia Independentei.
Povestea ucenicului vrăjitor este serioasă. Viata noastră, linistea noastră poate fi tulburată în orice moment de aparitia nătăfleată a unui ucenic fără minte si fără cunostiinte ce a prins din zbor o formulă, (poate o formulă atomică), care poate aduce dezastrul.
Toronto / dec 2011
|
David Kimel 12/29/2011 |
Contact: |
|
|
