Experienta canadiană #21 - Pierre Elliott Trudeau: Prim ministru luptător pentru Canada
Pierre Trudeau, un quebecoaz, a intrat în politică pentru a lupta împotriva separatismului din Quebec. Ca prim ministru liberal între 1968–1979 si 1980 –1984, el a păstrat Canada unită si de asemenea a schimbat tzara pentru totdeauna. Trudeau a fost părintele unei noi constitutii a Canadei care a inclus Carta drepturilor si libertătilor si garantiile multiculturalismului. Guvernul lui a făcut din Canada o tzară oficial bilingvă.
Spre deosebire de primii ministri care credeau că politica este un mod de a găsi compromisuri, Trudeau a simtit că el trebuie să confruntre si să învingă dusmanii. El nu făcea compromisuri cu principiile lui. Guvernele lui au făcut multe greseli si Trudeau a fost deseori foarte nepopular, dar majoritatea canadienilor l-au respectat pentru convingerile si abilitatea lui.
Trudeau a avut un tată canadian francez si o mamă scotiană-canadiana. Familia Trudeau era bogată si tânărul Pierre, născut în 1919, a fost educat la cele mai bune universităti în trei tzări înainte de a se stabili în Montreal ca avocat si comentator politic. În anii de început ai deceniului 1960, el a decis că miscarea separatist din Quebec era o respingere a Canadei si a lumii moderne care ar fi fost dezastruoasă pentru canadienii francezi. El a candidat pentru un loc în Parlament în 1965 pentru a ajuta guvernul liberal al lui Lester Pearson să reziste cererilor provinciei Quebec. Trei ani mai târziu el a câstigat cursa pentru a-l succeda pe Pearson si a devenit prim ministru.
Trudeau era un intelectual destept si frumos căuia îi plăceau femeile frumoase si masinile rapide. Era romano-catolic, dar ca ministru al justitiei în guvernul Pearson el a sponsorizat legalizarea controlului nasterilor, homosexualitătii, avorturilor si simplificării divortului. El a devenit idolul multor canadieni idealisti si tineri din anii 1960 într-o afectiune debordantă cunoscută sub numele de “Trudeau-mania”. Alegerile din 1968 au fost o victorie usoară pentru celebrul prim ministru al Canadei.
Trudeau a crezut că patria canadienilor francezi nu era numai Quebecul, ci întreaga Canadă si că ei ar trebui să poată folosi limba franceză pe tot teritoriul tzării. Aceasta a fost fundatia politicii de bilingvism. Trudeau a crezut de asemenea că guvernul Canadei n-ar trebui să sustzină cultura niciunui grup etnic, ci Canada ar trebui să fie oficial multiculturală. Pe timpul lui Trudeau, Canada accepta imigranti de multe rase si religii, multi dintre ei fiind satisfăcuti de Canada ca fiind o oază a diversitătii culturale.
În Octombrie 1970, chidnaparea politică de către separatistii teroristi din Quebec a cauzat trimiterea, de către guvernul Trudeau, a soldatilor înarmati în provincie pentru a suspenda libertătile civile. Majoritatea canadienilor au aplaudat tăria lui Trudeau. Totusi, sase ani mai târziu, Quebec si-a ales primul guvern separatist, Partidul Quebecois al lui René Lévesque. În 1980 el a tzinut primul referendum pentru planul lui de a face Quebecul un partener separat si egal cu Canada. Conducând fortzele “nu” în acest referendum, Trudeau a promis că va introduce schimbări constitutzionale pentru a proteja drepturile tuturor canadienilor.
După o amarnică luptă cu cele mai multe guverne provinciale, mai ales al Quebecului, în 1981 guvernul Trudeau a reusit să repatrieze constitutia canadiană de la fosta tzară mamă, Marea Britanie. Cu exceptia monarhiei simbolice, Anglia nu mai avea nicio putere în afacerile canadiene. O noua cartă a drepturilor si libertătilor a definit drepturile fundamentale ale canadienilor, incluzând dreptul colectiv al multiculturalismului.
Trudeau a considerat schimbarea constitutională cea mai mare realizare a lui. După ce a părăsit postul în 1984, el a venit de două ori după pensionare ca să ajute la rezistentza în fatza încercărilor guvernului Brian Mulroney de a da mai multe puteri constitutionale Quebecului si altor provincii.
Guvernele Trudeau au avut de luptat si cu alte probleme nationale dificile ca rezultat al crizei anilor 1970 si a cresterii costului programelor sociale de sănătate si altele. Guvernul federal a început să aibă mari deficituri bugetare. Vestul Canadei a fost foarte supărat cu proigramul national de energie, care încerca să controleze câstigurile de petrol si gaze ale provinciilor care le produceau. Trudeau era antipatizat în unele cercuri, fiind considerat un prim ministru arogant si risipitor. Politica externă a guvernului său, incluzând suportul pentru tzările nedezvoltate si încercările lui de a usura războiul rece, au avut de asemenea un succes limitat. Partidul lui a pierdut alegerile din 1979 si cariera lui părea a se fi terminat până când a sesizat o a doua sansă, când primul ministru conservator Joe Clark a ratat oportunitatea de a face să functioneze un guvern minoritar.
Canadienii si altii au fost fascinati de stilul de viatză al lui Trudeau. El a avut o sotie plină de farmec, Margaret, trei frumosi fii, un divortz bine publicizat si combinatii cu femei frumoase. Avea obiceiul să trateze dusmanii si mass media cu dispretz. Sondajele au arătat că Trudeau a fost cel mai admirat, dar si cel mai antipatizat prim ministru al timpurilor noastre. Totusi, când a murit în 2000, a fost o mare avalansă de respect si afectiune din partea canadienilor. Chiar si oponentii lui au fost de acord asupra faptului că a fost unul din cei mai influenti primi minstri ai Canadei.
Episodul următor: Povestea successului lui Brian Mulroney
(traducere VPL)
|
de Michael Bliss 12/22/2011 |
Contact: |
|
|
