Sublinieri : « The most stressful holiday of the year »
Si asta ar cam fi Christmas Time !
M-a enervat, drept să spun, afirmatia asta, nu pentru că n-ar contine ceva adevăr, ci pentru că printr-o miscare unică de « condei » se reduce splendoarea ideatică a celei mai mari sărbători a anului la dimensiunea vulgaritătii comerciale.
Sigur, comercialul pare dominant, o privire aruncată superficial surprinde nebunia mall-urilor, disperata răscolire a rafturilor, « călcatul în picioare « în căutarea de « bargains » , continua alergare cu sau fără directie, dar necesară parcă, pentru a da culoare unui timp altfel anost, cu cer coborât cumva prea proape pentru a-l respecta si mai ales a pierde timpul să-l privim.
Si într-un fel e chiar dominant - comercialul, zic, reluând ideea - ne-am obisnuit să facem din Christmas un eveniment la-ndemâna fiecăruia, o sărbătoare a omenescului, a bucuriei imediate - pe care, evident, un cadou oarecare ori semnificativ joacă rol hotărâtor în a ne evoca euforia momentelor speciale – si, poate, a reconsidera necesarul apropierii, a atingerii celuilalt dincolo de toate animozitătile vietii.
Sună « stern » ceea ce spun, nu-i asa ?
Ne ia o « piatră de pe inimă », ne usurează constiinta si ne permite să continuăm ; în fond e chiar o plăcere nebună să cumpărăm copiilor jucării - la care copilăria noastră nici n-a visat, ce să mai zic să le aibe - si nici nu ne întrebăm dacă ceea ce facem are realmente ecou în sufletul, imaginatia, visul copiilor - în fond ne dă prilejul să ne achităm si de unele obligatii fără cheltuială exagerată, un pachetel acolo sub pom e o atentie chiar neasteptata si, era să uit, este chair diplomatic să reamintim bărbatului sau nevestei că exista ori, eventual, au importantă…si, în ultimă instantă agitatia timpului acesta poate fi recapitulativă, o trecere în revistă a ceea ce a fost sau nu important în anul care se duce si asta « via omenescul », ceea ce trebuie să recunostem nu se întâmplă în orice circumstantă.
Vorbe ?
Ei da, doar dacă ne oprim aici, chiar incluzând parăzile sosirii lui Santa Klaus, acest Mos Crăciun local pe care nu numai copiii îl asteaptă.
Santa Claus e jovial, plin de nurii unei bătrâneti calme, fără griji, bucolică întruchipare a unor fantezice dorinte filtrate, evident, prin candoarea copilăriei, e drept, multiplicat în raport cu numărul de mall-uri existente în jur, pozând cu acel zâmbet inegalabil adresat naivitătii, « aduce » pomii de Christmas, împodobiti si intră pe usa fiecăruia făgăduind armonia întelegerii fără conditii.
Ceea ce-i febril, extenuant, enervant chiar se volatilizează în preajma lui, îl iubim chiar stiind istoricul nu tocmai pur al celui care-l întruchipează în mall-ul din cartier si- respectăm respectabilitatea aparitiei : avem nevoie de ea !
Pe urmă s-ar putea s-o luăm chiar razna, români fiind :
Zăpada cădea greu în decembie ori poate nu, dar de Crăciun era. Si o poveste parcă de demult se compunea sub ochii nostri, realul imediat se retrăgea în umbrele uitării, ne asezam solid pe gânduri călărind aiurea si respiram mirosul bradului pe care îl stiam venind… niciodată înainte de seara de ajun !
Santa Klaus e un necunoscut, doar Mos Crăciun îsi plimbă ghetele grele pe poteci si străzi, se furisează când pe cos cand pe fereastră si ne lasă, asa invizibil cum e, dovada grijei sale de a ne face fericiti :
bradul !
Tronează, lumânările aprinse dezvalue bogătii nepermise altfel, merele si nucile poleite, ca si câte o bomboană ici-colo ne îmbie si ne ofers o fericire absoluts, dincol de ea existând doar mirare continuă a puritătii.
Pe urmă, povestile pruncului născut sub steaua divină ne apropie de ceea ce mai târziu vom încerca să întelegem : Nasterea, nasterea lui Iisus fiind semnul unui început, a acelui început la care ne întoarcem continuu, fie că ne îndoim fie că nu, dar întotdeauna încercând să ne apropiem de Dumnezeu.
Toronto, dec 2011
|
Maria Cecilia Nicu 12/18/2011 |
Contact: |
|
|
