Dileme : Cu ce sã mã îmbrac ?
Iata o intrebare pe care o auzi fara nici o indoiala, in fiecare casa. Fie ca vine de la mama, tata, sora, nora, toti au pe buze intrebarea la care nu totdeauna se gaseste prompt, pe loc, categoric, un raspuns satisfacator. Mangaierea tuturora isi are radacina in satisfactia si multumirea pe care o incercam cu totii. Avem prea multe “boarfe”, strangem an cu an mult prea multe sorturi de imbracaminte. Daca e iarna, daca e cald, poate ne vede cineva, poate totusi e intuneric si nu se obsearva, nu verde, oh, nu negru, unde imi este acum camisolul? Iar l-a “imprumutat” Natalita? “Incearca pe cel albastru”, vine replica. Avem costume de care nu ne lasa inima sa ne debarasam, suntem perfect convinsi ca multe obiecte de purtat au devenit “passe”, nu mai sunt la moda, noi ne-am ingrasat sau ele au intrat la apa? Paltoanele au iesit din moda si avem 3-4 “parka” Dar toate se incapatanesc sa ocupe locul sifonierelor si lazilor cu care am venit din Romania si ce facem noi? Mergem la “Ikea” si mai cumparam un dulap pentru toalele vechi.
Subsemnatul acestor destainuiri a avut de-a-randul a peste 57 ani de casatorie multe controverse cu consoarta lui despre acest subiect. Sunt doamne care cumpara peste nevoia de a avea, tot felul de obiecte de imbracaminte.(A fost in “sale”!) Consoarta lui are “boala” bluzelor. Straturi si straturi, cuiere si agatatoare, adapostesc aceste bluze. Exasperat, sotul, adica eu, platitorul, exasperat, a folosit prilejul unei absente ale sotiei de acasa si a cules toate bluzele, de peste toate rafturile si sertarele, 39 la numar, si le-a imprastiat prin salon, atarnate de tablouri, pe noptiere, pe jos, peste tot. Si s-a pus pe asteptat, incordat la cearta ce avea sa urmeze. A intrat doamna, a contemplat spectacolul, a zambit, (stupoare!) si nu s-a maniat deloc. -Vezi, a spus ea cu un glas neprefacut, nu am o bluza galbena… A doua zi, am numarat 40 de bluze. Este un aspect cu totul pozitiv acum, indeosebi pentru septagenari, octogenari si chiar mai tinerei cand se duc cu gandurile telegari in urma si isi amintesc de vremuri de restriste cand 4-5 frati imprumutau unii de la altii o camasa sau o pereche de pantaloni, nu din bunavointa ci din lipsa de alta metoda. Franghiile de rufe atarnau aceleasi si aceleasi obiecte la uscat in fiecare saptamana. Nu aveam 14 perechi de pantaloni, 20 camasi de mai toate soiurile si culorile, cu guler sau fara, nici duzine de ciorapi. Pantofii nu mai ai unde sa-i adapostesti, poate sub pat. Doamnele au avut multe fuste dar nu era nicidecum moda pantalonilor. Si acum dulapurile pleznesc. Dar mult cunoscuta intrebare, inca staruie. “Cu ce sa ma imbrac?” Si tu esti obligat sa fi cel care isi da parerea, in timp ce doamna isi etaleaza toaletele pe culori, mode, sezoane si memorii cam cu ce ocazie a mai imbracat taiorul verde care oricum ii este stramt acum. “Sa-mi pun palaria de fetru sau cea pe care am cumparat-o anul trecut in Miami? “Sti, draga, pana tu iti probezi palaria, eu ma duc sa spal masina !” O privire scurta si a-i inteles mesajul. “Stai jos si ajuta-ma la probat fustele…” S-ar putea sa fie si un alt raspuns la intrebarea de mai sus. Traim si respiram intr-un mediu comercializat la culme. Ziarele, pagina cu pagina expun spre vanzare obiecte de imbracaminte. “Buy 1 and get the second free.” Televizia a devenit agentul marilor saloane specializate in “arta de a arata elegant”. “Oh, cu rochia asta m-a vazut odata Stella!” Si fuga la magazin devine o cursa fara obstacole. Avem privilejul de a ne permite sa cumparam si sa hotaram oricand cu ce sa ne impodobim, costul a incetat sa devina un impediment pentru unii oameni si ajutorul plasticului de credit din portmoneu este de nepretuit. Imi rasuna in memorie povestea cu perechea de septagenari care au inceput pregatirile de vacanta cu cateva saptamani inainte de data plecarii. Sotia abia ca prididea cu impachetarea toaletelor. Pentru seara, pentru zilele de poker, daca ploua, daca nu ploua, poate vine cineva, pentru diminetile de promenade, si valizele le inchei urcandu-te pe ele. Sotul, exasperat, e ingrijorat de capacitatea automobilului micut de a adaposti inventarul femenin de imbracaminte si are o singura plangere: -Unde imi pun jacheta?...
|
Harry Beer 12/18/2011 |
Contact: |
|
|