Calatorii si alte inselatorii
Un avertisment pentru comunitatea romaneasca
Despre Paris si ale sale frumuseti s-au varsat tone de cerneala pe papirusuri mai vechi si mai noi. Place Vendôme, Place de la Concorde sau Champs Elysées, le cunoastem foarte bine, de cand eram copii si devoram albume de calatorie, ca Sfantul Mitica Blajinu'. N'est-ce pas? La un moment dat, devin chiar stereotipuri si nu ne mai impresioneaza asa de mult, odata ajunsi acolo. Dar nu despre lucrurile spuse si ra-spuse vreau sa scriu.
Zecile de poduri pe Sena, dantelarie si istorie. De la Musée D'Orsay se ajunge foarte usor in Jardin des Tuileries, traversand unul dintre aceste poduri. Eram in pas alert, pas de turist intarziat si tracasat, cand s-a petrecut ceva, ce-mi va ramane pe retina multa vreme. Mi-au iesit in cale trei fetiscane, vesele si cu gesturi dragalase. Zambitoare, comunicand numai prin pantonima, mi-au aratat ca sunt surdo-mute. Le-am compatimit, mai ales ca pareau foarte simpatice. Profitand de expresia mea de compasiune, mi-au aruncat repede, sub ochi, o lista trasa la xerox. Printre randuri, am citit ca era vorba de Asociatia surdo-mutilor din Franta, imi cereau o donatie. Se pare ca nu au reusit sa-mi straneasca prea multa mila, incat sa ma opresc si sa le dau ceva. Am balmajit un "non, merci", in fuga, si am trecut mai departe. Pentru cateva clipe, am avut un oarecare sentiment de vinovatie, erau simpatice totusi...Mai aveam insa multe de vazut in ziua aceea. Ne-am plimbat prin Tuileries si ne-am reintors, indreptandu-ne spre traditionalul autobuz hop-on, hop-off. Pe pod, acelasi grupulet de fete, zambitoare, surdo-mute, care strangeau donatii pentru asociatia lor. Am fost contrariata cand mi-au iesit iar in fata, blocandu-mi calea. De ce insista, le-am spus ca nu le dau nimic?! Sau poate ar trebui sa le dau ceva? Sunt prea agresive totusi...Pe pod, mai trecea un francez pe bicicleta, care ne-a strigat cu o voce puternica"attention, elles sont des gitanes roumaines". Am marit pasul, stimulata de avertismentul prompt si hotarat. Francezul, insa, s-a dat jos de pe bicicleta si a inceput sa le impinga, cu roata din fata, spre baza podului. Ca la comanda, au inceput sa strige, sa se jeleasca, sa scoata sunete de neidentificat. Au inceput sa emita si un val de injuraturi binecunoscute, intr-o limba si mai binecunoscuta...Ca prin minune, jos, pe trotuar, au aparut si cateva fuste inflorate, vreo trei sau patru, strigand si mai vajnic decat pustoaicele de pe pod. Amenintau, injurau, se lamentau. Francezul nu s-a lasat intimidat si le-a impins pe tinerele pana la scari, dupa care s-a urcat pe bicicleta si si-a continuat drumul. In urma lui, se mai auzeau inca chiotele tiganesti. Inainte de a pleca la Paris, televiziunile bucurestene, ofuscate si pline de naduf, transmisesera un clip frantuzesc, care ironiza romanii si a lor minoritate etnica. Cinism, bascalie, totul a picat in derizoriu. Cineva are ceva cu noi romanii, n'est-ce pas mon cher?
Seara, Champs Elysées devenise un soi de "La Tiganci"... Cerseau in costumele traditionale, nici macar nu se mai ascundeau dupa inscenari si tertipuri de prost gust. Peste doua zile, acelasi grupulet de fete imi iese, din nou, in cale, dar de data aceasta, in Montmartre . Isi schimbasera sediul. Acelasi gesturi, aceesi "dragalasenie", aceeasi hartie pentru donatii. "Chiar nu ma recunoasteti?", le-am intrebat in romaneste. "Ne-am intalnit si la Musée D'Orsay. De ce ne faceti de ras, de ce nu va lasati de furtisaguri?" Au inceput sa rada cu nonsalanta: "Pentru ca asa vrem!". Scurt si la obiect.
Am vazut ce fac francezii in aceasta situatie. Se apara cu aversiune si spirit civic. Si, mai ales, au un ochi deja format pentru "les gitanes roumaines". Ma intreb, insa, é ce fac autoritatile romanesti?
Am traversat oceanul, am ajuns la Toronto si ma consideram in siguranta, cel putin fata de hotul roman. Colinde, brazi, Mosi, cumparaturi, alergatura. Fac abstractie de partea comercializata a sarbatorii si ma bucur de atmosfera. Este, totusi, perioada, cea mai frumoasa din iarna. Si ce-ar putea sa ma bucure si mai mult? Poate un telefon din Romania?! Ca prin minune, Mos Nicolae mi-a indeplinit dorinta si telefonul a sunat dimineata devreme. O voce sigura, politicoasa, s-a prezentat: "Sunt Alexandru Teodorescu de la Rom Telecom, Bucuresti, Romania. Am vorbit si cu matusa dumneavoastra si am anuntat-o ca ati castigat un premiu de fidelitate." De data aceasta, Mosu' chiar se intrece cu gluma, imi aduce si un castig. Cam ciudat, nu am castigat niciodata nimic." Da, ati castigat, sunteti de multa vreme clienta fidela a companiei si sunteti cu toate platile la zi." Despre ce poate fi vorba? Poate o suta de minute gratuite?! "Nu, ati castigat marele premiu de 6000 de euro. Avem insa o problema, banca ne preseaza, vin sarbatorile si vrem sa va transferam banii cat mai repede." De la ce departament din Rom Telecom sunteti? "Premii si Promotii." Cer numarul de telefon, promit sa revin, imi trebuie o mica pauza sa diger vestea. Numarul este de celular, ceva e putred in afacerea asta, de ce nu mi-a dat un numar fix de la Rom Telecom?
A doua zi, la prima ora de dimineata, revine tot el. "De ce nu ne-ati sunat? V-am spus ca banca ne preseaza si am vrea sa rezolvam cat mai repede.Nu vrem decat sa va ajutam, e in interesul dumneavoastra. Daca nu vreti, trebuie sa varsam banii la bugetul de stat." Singura solutie ar fi (pentru ca nu vreau sa dau numarul contului meu bancar) sa-mi trimta banii prin Western Union, in doua transe de 3000 de euro ('suma maxima admisa la Western", imi spune el bine informat...). O singura problema, am de platit taxa de 876 de euro, dupa cum imi calculeaza cu exactitate chiar la telefon. " Luati din suma respectiva, si trimiteti-mi ce a ramas" , spun cu "naivitate" si...ironie. Foarte informat si profesionist, imi insira reglementari din legislatia romaneasca, care nu-i pot permite sa faca asa ceva." Astazi am deja un alt program si nu pot ajunge la Western Union", sa ma sune din nou peste doua zile. Se enerveaza, ii urez toate cele bune si inchid.
Din intamplare, am cateva prietene, la Rom Telecom, pe care le-am intrebat de acest personaj ilustru. Nu exista nici un Alexandru Teodorescu, nu s-a acordat nici un premiu de fidelitate. O alta teapa romaneasca, de data aceasta elaborata si profesionist pusa in scena. Au anuntat imediat cazul la Departamentul de Frauda. Le multumesc si, mai ales, ii multumesc lui Mosu' ca mai exista oameni integri si cu spirit civic in Romania.
Va avertizez: acesta nu este un basm de Craciun. Contine furt, tepe si buzunare golite. Nu este recomandat nici unei categorii de varsta.
"Oare unde esti tu Tepes Doamne?"
|
Camelia Lazar 12/16/2011 |
Contact: |
|
|
