De vorbă cu Anka Matei
Într-un număr recent al revistei "Observatorul" din Toronto, Canada, se consemna un eveniment cultural petrecut iîn orasul Rennes (din Bretania Franceză), anume deschiderea unei valoroase expozitii de pictura, autoarea tablourilor fiind o româncă, mehedinteancă, stabilită de mai multi ani în acel oras, deopotrivă pitoresc si încărcat de istorie. .
Stiut fiind că revista “Observatorul” a fost dintotdeauna receptivă fată de virtutile si performantele artei românesti valoroase, autentice, în feluritele ei forme de manifestare, am socotit util si interesant pentru cititori un succint interviu cu doamna Anka Matei despre pasiunea si performantele sale mai însemnate în domeniul picturii, cu atât mai mult, cu cât dânsa apartine, prin origine, judetului nostru, municipiului Drobeta Tr.Severin, unde si-a si petrecut copilăria si primii ani ai tineretii. Răspundem prin aceasta si dorintei mai multor cititori ai revistei de a afla felul în care s-a născut si a evoluat această pasiune pentru pictură, mai ales că profesia de bază a respectivei este de economistă, aparent fără nicio tangentă cu domeniile artelor. I-am solicitat, deci, doamnei Anka Matei câteva precizări, destăinuri si consideratii, aprecieri despre domeniul atât de gingas si seducător al artelor plastice, căruia dânsa i s-a dăruit cu surprinzătoare dragoste, cu deosebire în ultimii ani.
.
R. : Doamnă Anka Matei, pentru început, vă rugăm să precizaţi obârsia dumneavoastră, locurile si evenimentele mai importante care v-au marcat copilăria, anii de scoală, când, după câte am aflat, erati o fire sensibilă, adeseori romantică, cu inclinatii vădite spre pictură, poezie, după cum mărturiseau si fosti colegi sau profesori ai dumneavoastră. .
A.M. : Sunt originară din DrobetaTr.Severin. Acolo am absolvit cursurile medii, la Liceul "Traian", unde mi-am făcut o multime de prieteni si de unde păstrez amintiri dintre cele mai frumoase, legate deopotrivă de anii de liceu, ca si de fostii colegi, de familia care mă asteaptă întotdeauna cu drag, de câte ori revin, în concedii, acasă. E adevărat că am avut încă din copilărie o pasiune pentru desen, visând cu ardoare să devin, cândva, creatoare de modă...Desenam rochii, colectionam revistelele "OTTO", "Neckermann" si, când aveam ocazia, mă rugam de bunica mea, o talentată croitoreasă, să îmi facă rochiile după ideile mele. Tot în liceu fiind, am publicat si câteva poezii în revista scolii, preluate, peste ani, si într-o antologie poetică de domnul Bobosa, un remarcabil profesor traianist. De fapt, am umplut, pe atunci, vreo două caiete cu poezii, dintre care, pe baza unei riguroase selectii, cred că as putea alege si tipări, cândva, o carte, ca să mă fălesc măcar fată de prieteni si copiii mei.
.
R. : Am dori să ne precizati acum, pe scurt, care au fost etapele parcurse până în prezent în domeniul picturii, ce performante ati înregistrat cât timp v-ati preocupat de arta modei, apoi de când ati trecut la pictura propriu-zisă – si cu ce rezultate. .
A.M. : Nu am urmat studii speciale în domeniul artei, desi am simtit această chemare într-o vreme.. Am fost un autodidact, o fire sensibilă, sesizând si contemplând frumosul deopotrivă din natură, ca si din virtutile artelor. .Nu cred că, prin încercările mele, năzuiesc spre căutarea perfectiunii, ci caut doar să mă delectez, să fac ceea ce îmi place, după îndemnul inimii si inspiratia de moment, bizuindu-mă, evident, pe un anume har cu care cred că am fost, cât de cât, înzestrată de Cel de Sus... În Franta, am primit o bursă de studii pentru a urma cursurile renumitei scoli ESMOD. Astfel, un prim vis al meu a devenit realitate, ajungând stilist-modelistă, putând să creez, de exemplu, rochii de mireasă pe care să le si realizez eu însămi...Am o mare plăcere si satisfactie să văd o mireasă fericită, îmbracată într-o frumoasa rochită "a mea", adică realizată, brodată de mine. Pictura a venit în urma unei colaborări cu Galeriile Lafayette, unde lucrez deja de mai multi ani si unde am fost încurajată si stimulată să abordez si pictura propriu-zisă, cu rezultate, de la [nceput, [ncurajatoare. Astfel, în ultima vreme, în urma unei operatiuni comerciale ("La Parisiene"), am făcut o expozitie cu picturi în care am utilizat cerneala de China (encre de Chine), imaginile fiind inspirate din frumusetile Parisului de ieri si azi (Turnul Eiffel, Sacre Coeur, Place du Tertre s. a.). Spre surpriza si bucuria mea, aproape toate tablourile înfătisând asemenea obiective turistice ale superbei capitale franceze, au fost vândute..
R. : Doamnă Anka, ce ne puteti spune despre felul în care au fost apreciate de vizitatori picturile din expozitiile dumneavoastră, felul în care mass-media locală a formulat eventuale aprecieri, stiut fiind faptul că nu sunteti deocamdată o profesionistă consacrată, nici măcar nu sunteti frantuzoaică autentică, iar în arta dumneavoastră sunt evidente, probabil, si oarecare influente ale specificului peisajului, stilului traditional românesc. .
A.M. : Sunt recunoscatoare Galeriilor Lafayette si magazinului VIRGIN MEGASTORE din orasul unde locuiesc...Datorită ecoului primei expozitii, cea de-a doua am construit-o si numit-o "Pete de imagini" ("Taches d'images"), inspirată din frumusetile orasului meu de resedintă, Rennes, care are o arhitectură deosebită, e un oras magnific si plin de istorie. Si această expozitie a fost reusită, cu aprecieri generoase din partea multor vizitatori, precum si a unor ziaristi, critici de artă sau comentatori de la posturile de radio si televiziunea locale. As aminti, fie si numai revista "Femmes ŕ Rennes", care mi-a solicitat, ulterior, si o colaborare lunară permanentă. De asemenea, cunoscuta revistă "Observatorul", din Toronto, care se adresează românilor din Canada, America si nu numai.
. .
R. : Acum, când aveti deja experienta reusitei mai multor expozitii de pictură în străinătate, ati fi dispusă să oferiti si severinenilor dumneavoastră prilejul de a va admira aici, în orasul natal, o parte dintre tablourile mai valoroase, eventual la prestigiosul Muzeu de Artă “Portile de Fier” ?
A.M. : As fi încântată ca, vara viitoare, să expun "acasă"...Sper ca acest proiect să se realizeze, să reusim să ne reunim în jurul unei expoziţii dedicate orasului meu natal, DrobetaTr..Severin. Multumesc de pe acum celor ce sper că mă vor ajuta ca dorinta mea să se realizeze...Cred că ar putea fi o surpriză frumoasă si plăcută pentru severinenii dragi mie...Deci, pe curând...
R. : Doamnă Anka Matei, vă multumesc pentru interesantele si amabilele dumneavoastră răspunsuri. Sper să ne revedem în vara viitoare la expozitia dumneavoastră de la Muzeul de Artă severinean, unde, suntem siguri, doamna directoare Bălăceanu ne va întâmpina cu sinceră bucurie si plăcere. Să auzim numai de bine. .
|
Florin Gornoviceanu 12/16/2011 |
Contact: |
|
|
