Tablete pentru prieteni : Destrãmare prin dezangajare
Toatã lumea e de acord cã trãim o perioadã neobisnuitã a istoriei si nimeni nu se aventureazã sã prevadã consecintele pentru motivul simplu cã asa cum se desfasoarã, ele par imprevizibile.
Senzatia pe care o resimtim si care caracterizeazã aceasta perioadã este aceea de "nesigurantzã" datoritã faptului cã ceva pare "fracturat" în felul de comportarea si desfasurarea evenimentelor; încercarea de a identifica si analiza factorii care au conditionat fenomenul întimpinã mari greutati prin multiplicitatea si varietatea lor.
Care sunt manifestãrile acestui fenomen care a surprins toatã lumea, inclusiv pe politicieni?
Elementul esential de observatie este un proces pe care îndraznesc sã-l numesc de "dezangajare"; ca sa fie înteles acest termen e necesar sã ne referim la istoria ultimilor mai mult de 200 de ani.
Abolirea scalvagismului, separarea bisericii de stat în privintza puterii executive si politice, imperialismul colonial, douã rãzboaie mondiale care au decimat milioane de oameni în toate pãrtile planetei, etc. au împins oamenirea pe calea "integrãrii" a "angajarii" si anume pe calea pãcii si constructiei unei vieti mai bune, considerând cã acesta reprezintã pentru epoca de civilazatie în care ajunsese omenirea, calea cea mai constructivã si singura cale de urmat.
Pentru realizarea acestui deziderat mãretz a fost necesar sã se implementeze institutii care sã lucreze la acest proiect: asa s-a ajuns la Liga Natiunilor si la închiearea de diverse tratate de apãrare si ajutor dupã primul rãzboi mondial, institutii care au fost nulificate prin agresivitatea nationalismului dezvoltat în Europa si care a dus la cel de al doilea rãzboi, mai violent si mai decimant ca primul. Experientza esuatã a fãcut ca dupa ultimul razboi sã se propunã multiple înstitutii (ONU, Nato,înstitutii de ajutor al ntiunilor slab desvoltate ,tratatul de neproliferare atomica, etc) care sã se facã imposibilã declasarea unui alt razboi care -datorita proliferarii armei atomice- ar pute devasta planeta. Rezultatul este nesatisfãcãtor, deoarece au proliferat razboaiele locale (conflictul israelo-palestinian, razboaie în Afganistan si Pakistan, Sudul Asiei, etc) si recent revolte violente în lumea arabã, care au dus la îndepartarea conducãtorilor autocrati si chiar la omorârea lor sângeroasa( Bin Laden, Ghadafi);de mentionat de asemenea pericolul unui nou conflict implicând Iranul, care vrea cu necesitate sã aiba arma atomicã-drept care nu este contestabil per se- dar care reprezintã o amenintare pe plan mondial, deoarece acestã armã poate fi utilizatã în scopuri politice -ca distrugerea unui stat vecin- si care poate difuza si ajunge în mâinile unor teroristi, fapt care reprezintã o nouã amenintzare pentru lumea vesticã.
Consecintza acestor evenimente politice asupra economiei nationale si mondiale este usor de întzeles : necesitatea cheltuelilor pentru "securitate" si armament, pentru prevenirea altor rãzboaie, etc. a pus sub enormã presiune bugetele nationale ale natiunilor semnatare ale diverselor tratate si organizatii de interes mondial. Acest element, combinat cu recesiile economiei mondiale determinate de erori abuzive umane (2008 în US) sau determinate de actiuni economice negândite (exporturi de job-uri tot în SUA), au dus -recent- la o enormã presiune psihologica si economica asupra maselor .
Toti acesti factori au actionat nu deodatã, ci în timp, mai ales în ultimii 10 ani si mai precis dupã 9/11.Este acceptat cã în SUA, Japonia si Vestul Europei, societatea umanã a fãcut progrese în comparatie cu restul lumii nu numai datoritã dezvoltãrii tehnologice, ci mai ales datorita principiilor pe care a functionat colectivitatea umanã: respectul acordat valorilor(respect fatã de muncã, încurajarea prin bonusuri a rezultatelor deosebite, accptarea ideii cã oamenii care au merite trebuie recompensati, cã auto-controlul e apreciat, promovãri pe bazã de merit ,etc.), functionare a institutiilor pe bazã de responsabilitate si, pe cât posibil, de echitate.
Ce se observã în perioada recentã?
Toatã aceastã etica sociala care ajunsese sã formaze un "capital social" de calitate este degradatã si merge cãtre destrãmare : datoritã lobistilor care manipuleaza capitaluri enorme dirijându-le în raport cu interese de grup, bursa, unde se fac averi manipulându-se miliarde de dolari, recompensarea votantilor partidului la putere, acceptarea de cãtre conducere ca o larga parte din populatie sã traiasca la nivel de sãracie sunt factori care au dus la o "crizã de încredere" a maselor largi în înstitutiile statului democrat.
Consecintza a fost productivitate scazutã, care a dus la prosperitate scazutã. Spectrul lipsei de progres produce fricã, panicã; populatia pierde în acest mod coeziunea socialã ,încrederea reciprocã în tovarasul de muncã ,în conducerea institutiei,în vecinul de casã si, în acest mod, "blocul" social se fisureaza, se"dezangajeazã", nu mai este sudat , se compartimenteazã asa cum se vede actualmente în viatza politica din SUA; de aici, manifestãri recente de "ocupare" de institutii si locuri publice, pentru a se atrage atentia conducerii asupra dezãmagirii si nemultumirii maselor.
Dar tot asa de importat de subliniat este faptul ca nu numai pe plan social, ci si individual se constatã acelasi tip de tendintzã, cãci senzatia de "dizolvare "a coeziunii sociale duce la insecuritate personal, care explicã si cresterea de consum de droguri (12 % din totalitatea actelor criminale în Canada ), a asalturilor sexuale în familii sau în afara lor (57% din totalitatea actelor criminale -Canada), scãderea sentimentului patriotic, cresterea divortzurilor, delicventza în raportarea si plata impozitelor, cresterea agresivitãtii verbale si fizice,etc.
Se poate spune fãrã exagerare cã societatea în lumea vesticã retrogradeazã la un nivel inacceptabil pentru o societate civilizatã; cã tot efortul fãcut timp de douã secole de "integrare", care urma sã ducã la o "globalizare" luminatã -de care profitã si tzãrile mai putin dezvoltate -se dizolvã într-un proces de "dezangajare"- în care cetãteanul pierde respectul fatzã de sistemul politic democratic, nu mai are niciun respect fatzã de legile care-l guverneaza si în acest mod face loc anarhismului social si individualismului care exalteazã nationalismul -Germania dupã primul rãzboi mondial - si duce în mod sigur la conflicte între natiuni.
Se poate preveni asemenea situatie ?
Singura cale de urmat este cea de mentinere a pãcii si ameliorare economic, ceea ce impune reforme care sã fie acceptabile masei sociale; cazul Comunitãtii Europene este elocvent din acest punct de vedere. Reformele însã impun cu necesitate cooperare între natiunile interesate, cãci fãrã aceastã reintegrare nu se poate realiza dezideratul, care este revenirea la stabilitate economicã si la prosperitate.
Toronto. Dec. 2011
|
Dr. Dinu Dimitriu 12/15/2011 |
Contact: |
|
|
