Mircea Oprean
„Grijeste de sănătate, pleacă urechea la cei necăjiti si nu uita că politetea nu costă si fii bun cu cei buni si cu cei răi, mai bun..”. Este un fragment dintr-o scrisoare a unui tată din zona Sibiului către fiul său ajuns om important la Craiova. Era, la vremea scrierii scrisorii ,în 1965, Rectorul Institutului Agronomic din Craiova, Mircea Oprean.
Veneratie pentru părinti.
Mircea Oprean s-a născut în ziua de 28 mai 1915 în comuna Jina, situată în judetul Sibiu, la granita cu judetul Alba., pe drumul care leagă Miercurea Sibiului de Obârsia Lotrului. Tatăl său, Nicolae Oprean, a fost notar în Poiana Sibiului, comună învecinată cu Jina, si a avut o puternică influentă asupra sa, asa cum rezultă din multele scrisori pe care cei doi si le-au trimis. Iată un fragment dintr-o scrisoare datată 29 augut 1956 „ Dacă acum stiu de unde vin si unde mă duc, dacă sunt linistit în fata viitorului, ti se datoreste în cea mai mare măsură dumitale”. Mama sa, Maria, născută Străulea, este evocată în scrisorile lui Mircea Oprean către tatăl său astfel: „ În mediul social am trăit admiratia pe care o au oamenii pentru mama si pentru dumneata”. Primele cinci clase elementare le-a urmat în comuna învecinată Poiana Sibiului, iar apoi a mers la Orăstie pentru a continua studiile liceale.
Cadru didactic la Craiova.
S-a înscris la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj a obtinut diploma de inginer în 1939. În paralel a urmat si Seminarul Pedagogic Universitar, specializarea viticultură.Remarcat de profesorii săi, a fost numit ca preparator la catedra de viticultură si enologie începând cu data de 1 octombrie acelasi an. În conditiile impuse de război, se refugiază la Timisoara unde, după 8 luni de concentrare si 16 luni de mobilizare pe front, în 1942 ocupă postul de asistent. După terminarea războiului , revine la Cluj unde, în 1947 devine sef de lucrări.
În 1947, spre sfârsit de an, se înfiintează la Craiova Facultatea de Agronomie, iar din toamna anului 1949 Mircea Oprean este transferat aici ca sef de lucrări cu misiunea spusă sau doar hărăzită de a contribuii la dezvoltarea învătământului horticol, dezvoltare încununată de înfiintarea Facultătii de Horticultură în 1962.Acum, după trecerea anilor , se poate spune că aici, la Craiova, a abordat o problemă de interes national- valorificarea solurilor nisipoase prin cultura vitei de vie.
În 1948 a obtinut titlul stiintific de doctor inginer în stiinte agronomice cu teza „Cercetări asupra altoirilor fortate la vita de vie ”, iar în 1965 devine doctor docent în stiinte.
Specialist în viticultură si vinificatie.
La început , în 1950, s-a ocupat de viticultură si vinificatie. După patru ani încep primele experiente de viticultură si pomicultură pe terenurile nisipoase de la Tâmburesti si Piscul Sadovei. Împreună cu colaboratorii săi s-a ocupat de procesele biologice legate de concresterea la altoire si tehnologia producerii materialului săditor viticol. S-a stabilit adâncimea optimă de plantare, cele mai indicate tăieri si modul de aplicare a îngrăsămintelor. S-au stabilit distantele optime de plantare si cele mai indicate raioane, zone unde pot fi plantate diferite soiuri de vită de vie , inclusiv vita de vie pentru strugurii de masă. Asa se face că în vestitele podgorii mehedintene de la Orevita si Golul Drâncei, lovite de invazia filoxerică, s-au reînfiintat plantatii viticole pe 3000 ha din care s-au obtinut în anii '70-'80 soiurile de Merlot, cabernet Sauvignon, Pinot noir. Cercetările întreprinse asupra tăierilor de rodire aplicate vitei de vie au condus la o mai bună valorificare a capacitătii de rodire, iar sistemul de tăiere „centrifugă” si în „cordon târâtor” a permis mecanizarea unor lucrări în plantatie, inclusiv protectia butucilor în timpul iernii. A identificat existenta la vita de vie a unei etape de „crestere inutilă „ diferită de la soi la soi , prin a cărei diminuare sau eliminare se pot obtine importante cresteri ale productiei de struguri.
Productia... stiintifică.
Cercetările efectuate aici au fost expuse în mai multe lucrări stiintifice prezentate în tară sau în străinătate, au fost adunate în câteva cărti printre care „Extinderea viilor pe nisipuri” publicată 1956 de Editura Agro-Silvică Bucuresti , „Cultura vitei de vie pe nisipuri” publicată de aceiasi editură în 1964, „ Viticultură generală” , apărută la Editura Didactică si Pedagogică în 1975.
Rezultatele obtinute dar si perseverenta profesorului Mircea Oprean, au favorizat extinderea Statiunii Didactice de la Banu Mărăcine, în 1966, cu o suprafată de 318 ha. El spunea atunci că „ învătământul agronomic fără o statiune didactică este ca un învătământ medical fără clinică”. S-a ocupat, împreună cu profesorii Stefan Teodorescu si Marius Popescu, de organizarea modernă a acestei Statiuni .
Mărturii peste ani!
Fostii studentii , acum oameni de vază îsi aduc aminte de măiestria sa pedagogică si spun :” Prin maniera în care ne-a prezentat cursul de viticultură a reusit să stimuleze inventivitatea si cercetările stiintifice, iar prin continut să pună la îndemână cât mai multe tehnologii alternative posibile .Folosind structura care rezultă din descoperirea cauzelor după descrierea efectelor se dezvoltă interesul pentru o permanentă investigare stiintifică. Prezentând scopul înaintea mijloacelor a promovat interesul pentru elaborarea unor metode adecvate si pentru o aplicare creatoare a cunostintelor. La examen aveam să constat că evaluarea cunostintelor nu este la îndemâna oricui, fiind un moment când profesorul prin harul său pedagogic reuseste să-l facă pe cel analizat să simtă că este un interlocutor asteptat si pretuit... ”.
Un altul îsi aminteste :” În anii ' 80 profesorul Oprean se apropia de pensionare. Mi-l aduc aminte ca pe un cadru didactic foarte inimos care punea pasiune în munca sa. Înainte de examen ne chema la o recapitulare a materiei în sistem intensiv, aducă sase ore , fără pauză....Cursurile sale erau presărate cu povestioare întelepte legate de viticultură ”
Sau. „ Eruditia, talentul vorbirii, discernământul, vocea caldă dar fermă, intonatiile diferite folosite cu dibăcie, menite să înlăture monotonia, au asigurat în toate cazurile nivelul elevat, clar si la obiect al prelegerilor Maestrului.”
Obisnuia ca , în loc de rămas bun să spună „ să fim optimisti !”.
Un salariat, a venit în audientă la Rector cu o problemă personală. La iesire a spus:” ...mi-a vorbit asa de frumos si mi-a explicat cu foarte multă întelegere imposibilitatea rezolvării, cel putin temporar, încât eu mă consider satisfăcut si onorat”.
Recunoastere natională.
Personalitate complexă, Mircea Oprean, a îndeplinit mai multe functii publice printre care se remarcă functia de Rector al Institutului Agronomic , între 1964 si 1966, apoi Rector al Universitătii din Craiova între 1968 si 1971. Mai trebuie mentionate si functiile de membru în Comisia superioară de Diplome, membru titular al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice
Pentru calitătile sale pedagogice a obtinut, în 1970, titlul onorific de „Profesor universitar emerit”
S-a stins din viată la data de 12 martie 1984 la Craiova. Avea 69 de ani.
http://gheorghe.manolea.ro
|
Gheorghe Manolea 12/10/2011 |
Contact: |
|
|
