Sfîntul Ierarh Nicolae
Cărtile sfinte spun că Sfîntul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la aproape trei sute cincizeci de mile nord de Bethlehem, a trăit în secolul al IV-lea, a fost cardinal de Myra (localitate de pe teritoriul Turciei), fiind recunoscut si onorat ca sfînt începînd cu secolul VI. „Pe făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul cel grabnic si mijlocitorul cel prea ales către Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odrăslit părtile Lichiei, în cetatea ce se numeste Patara, din părinti cinstiti si de bun neam, dreptcredinciosi si bogati. Tatăl său se chema Teofan, iar mama sa Nona.” (Viata Sfântului Nicolae”) Sfîntul Nicolae, patronul Greciei, Rusiei si al multor orase din Apusul Europei, este unul din cei mai populari sfinti ai crestinătătii. Datorită multelor minuni pe care le-a săvîrsit atît în timpul vietii, cît si după trecerea la cele vesnice, este supranumit si „Făcătorul de Minuni” (Taumaturgul). Izvoarele sfinte îi atribuie foarte multe miracole, Sfîntul Nicolae devenind cunoscut pentru zelul de credintă, pentru dragostea si mila pentru semeni si, în mod cu totul special, pentru dragostea ce o purta copiilor. Este considerat protectorul marinarilor, al vaselor plecate în larg si al vitregitilor sortii, cunoscut ca protector al judecătorilor, comerciantilor, săracilor, bucătarilor, călătorilor, fetelor nemăritate si al mireselor. După moartea părintilor, de pe vremea cînd era încă un copil, Sfîntul Nicolae a mostenit o mare avere, pe care a folosit-o în scopul într-ajutorării semenilor aflati la nevoie. Tarul Vladimir al Rusiei, călătorind în secolul X, la Constantinopole (astăzi, Istanbul) si aflînd despre minunile sale, a decis să-l numească patron spiritual al Rusiei. Rămăsitele Sfîntului Nicolae au fost furate de niste marinari italieni în secolul al XI-lea si depuse în Bari, Italia, unde se găsesc si azi. Se spune ca moastele Sfîntului Nicolae emană din cînd în cînd un miros plăcut precum cel de tămîie.
„Multe, mari si preaslăvite minuni a făcut Sfîntul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat si pe mare, ajutînd celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare si scotîndu-i din adîncul mării la uscat; răpindu-i din robie si aducîndu-i la casele lor; izbăvind din legături si din temnite, apărînd de tăierea de sabie si scăpînd de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; schiopilor, umblare; surzilor, auz; mutilor, grai. Pe multi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogătit, iar celor flămînzi le-a dat hrană. Si la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor si sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă si din primejdii îi izbăveste. Ale cărui minuni precum este cu neputintă a le număra, tot asa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl stie Răsăritul si Apusul, si toti crestinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul si Duhul Sfînt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin”. (Viata Sfântului Nicolae”)
Devenind unul dintre cei mai populari sfinti pentru minunile si faptele de bine, în amintirea si celebrarea Sfîntului Nicolae au fost ridicate mii de biserici (numai în Anglia, cîteva sute), chipul lui fiind pictat mai mult decît al celorlalti sfinti. Comemorarea mortii Sfîntului Nicolae, pe 6 Decembrie, foarte aproape de sărbătoarea Crăciunului, a dus, în multe tări, la contopirea lor. În România, Germania, Olanda, Elvetia, si alte cîteva tări europene aceste două sărbători au continuat să fie celebrate distinct. În noaptea de 5 spre 6 decembrie copiii primesc daruri în ghetutele frumos curătate si asezate din ajun la usă. După reforma protestantă din secolul XVI, multe tări din Europa au renuntat la sărbătorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii au păstrat această traditie catolică si azi, copiii îl asteaptă pe Sinter Klaas - Saint Nicholas în ziua de 6 decembrie. Tot olandezii emigrati în America au fondat, la începutul secolului XVII, New Amsterdam, care din 1664 a devenit New York, astfel sărbătoarea comemorării Sfîntului Nicolae s-a întins si pe teritoriul Americii, Sinter Klaas devenind Santa Claus sau Mos Crăciun pentru americani.
După reforma protestantă, în nordul Germaniei, Sfîntul Nicolae a fost înlocuit cu Krist Kindl - Pruncul Sfînt, însă multi catolici, ortodocsi si chiar protestanti îl sărbătoresc pe Sfîntul Nicolae si astăzi. Prin minunile, prin bunătatea fată de cei fără de ajutor si, în mod special fată de copii, Sfîntul Nicolae rămîne peste vreme un model de dragoste, de întelepciune si de milostenie fată de semeni. De-a lungul timpului au apărut povesti si legende despre binefacerile Sfîntului Nicolae, ele ajutînd la întelegerea caracterului minunat al sfîntului. O legendă cunoscută vorbeste despre cele trei surori, fetele unui nobil sărac. Se spune că la vremea măritisului celei mari, Sf. Nicolae, ajuns cardinal, a lăsat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat si cu fata mijlocie, iar cînd a venit vremea celei mici, nobilul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atîta bine fetelor lui. Asa l-a văzut pe cardinal cum a lăsat săculetul cu aur. Sfîntul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul săculetului prin hornul casei, într-o sosetă pusă la uscat. Asa a apărut obiceiul agătării sosetelor de semineu, iar de atunci oricine primea un cadou la care nu se astepta, îi multumea lui Nicolae pentru el. În România, este foarte iubit, marcînd momentul special al începutului frumoaselor sărbători de iarnă. El vine cu daruri atît pentru copii, cît si pentru cei mari, obiceiul este foarte vechi, iar pentru copii reprezintă una dintre cele mai asteptate sărbători din an. Din noaptea Sîntandreiului, legendele atribuie vremii începutul sumbrului, stăpînit de spirite malefice, cînd lumea pare că merge spre prăbusire, dar este salvată an de an de Sînnicoară, Sfîntul Nicolae, personaj înfătisat ca un mos cu barbă albă, călare pe cal, a cărui prioritate era vegherea portii cerului dinspre apus, pe unde soarele se strecoară în tinuturile de miazănoapte. Aceeasi ocupatie o avea, sustin legendele, Sîntoaderul, paznic la poarta dinspre răsărit a cerului.
|
Maria Diana Popescu 12/5/2011 |
Contact: |
|
|
