Sfantul Andrei, Apostolul lupilor
La 30 noiembrie, il praznuim pe Sfantul Apostol Andrei, cel despre care unele izvoare istorice si traditia spun ca a propovaduit Evanghelia lui Hristos in “teritoriile lupilor”, adica in randul stramosilor nostri daci.
Eveniment major, ce marcheaza inceputul crestin al poporului nostru. Prezenta si astazi a Sfantului Apostol in traditii si obiceiuri demonstreaza, fara indoiala, ca predica lui a fost una de durata si cu rezultate remarcabile in acest spatiu geografic, moment in care noi ne-am “precizat ca popor”, cum arata parintele Dumitru Staniloae.
Vechile creatii folclorice ale poporului nostru reveleaza convingerea ferma ca Dumnezeu umbla odinioara pe pamant.
La prima vedere, s-ar parea ca este vorba “de produse fanteziste ale imaginatiei populare, dar, in realitate, aceste povestiri nu sunt basme, ci o redare populara a adevarului evanghelic ca Dumnezeu S-a facut om si a umblat printre oameni insotit de sfintii apostoli”, dupa cum apreciaza Adrian Cherhart.
La o analiza mai profunda insa, aceste povestiri despre plimbarea Creatorului pe pamant arata ca, in viziunea crestinismului popular romanesc, “ exista un Dumnezeu personal al iubirii, infinit deschis fata de om si fata de lume”, iar prezenta Lui pe pamant, prin El Insusi sau prin apostolii Sai, arata ca “lumea realitatii divine necreate si realitatea materiala a lumii create nu sunt separate intre ele, ci se gasesc in relatie dinamica. Dumnezeu coboara in lume, pentru ca lumea sa se poata inalta spre Dumnezeu”, cum spune acelasi cercetator.
Sfantul Andrei, primul ucenic si apostol al Mantuitorului, a umblat prin cetatile si asezarile inaintasilor nostri din Scythia Minor, predicand poporului de la Istru adevarul evanghelic, sadind in sufletul lui sentimentul prezentei si coborarii lui Dumnezeu in om, ceea ce l-a facut pe parintele Dumitru Staniloae sa spuna ca “poporul roman s-a precizat ca popor roman prin crestinism”.
Acest moment in care noi ne-am “precizat ca popor” il cuprinde si pe Sfantul Apostol Andrei. Numarul mare de traditii si obiceiuri ce isi au obarsia in acest inceput dezvaluie o legatura unica intre vechile credinte, traditii sau obiceiuri, si ideile, faptele cuprinse in predica apostolului. Aceste componete ancestrale ale spiritualitatii noastre au strabatut cu o forta inimaginabila secolele, purtand pana astazi franturi de adevaruri crestine rostite atunci, in acel inceput, de apostol. Ele au o importanta cu totul speciala pentru ca, datorita lor, putem reconstitui astazi, fie si numai in parte, un adevar istoric, nu de putine ori refuzat, ignorat sau contestat de unii: prezenta Sfantului Andrei in teritoriul lupilor. Adica in pamanturile poporului nascut “sub semnul lupului”, cum spunea Mircea Eliade.
Tocmai din acest motiv, consideram ca exista o stransa legatura intre lup, animalul totemic, si Sfantul Andrei, iar traditia care spune ca apostolul “ lega gura lupilor”, ascunde unul dintre cele mai tulburatoare argumente in sprijinul afirmatiei ca, intr-adevar, Apostolul Andrei a calcat si a propovaduit in aceste teritorii. Caci sintagma “ a lega gura lupilor” nu se refera la animal, ci la omul care, in credinta lui, se identifica pana la confuzie cu acest animal. Sa nu ne mai miram, deci, de numarul mare de sarbatori dedicate acestui animal in calendarul popular, si nici de faptul ca traditiile si obiceiurile care se desfasoara in ziua sau in noaptea Sfantului Andrei sunt legate de lupi.
Liviu Teleoaca, asumandu-si riscul de a propune un alt mod de explicare a etnonimului “dac”, si la legatura care exista intre acest cuvant si stindardul dragon cu cap de lup, specific dacilor, ajunge la concluzia ca acest steag era, de fapt, “insemnul herarldic al corpului preotesc” dac.
Din aceasta perspectiva, s-ar putea spune ca, inlocuind lupul in noul calendar, Andrei devine mostenitorul de drept al corpului preotesc dac, care avea ca insemn heraldic dragonul cu cap de lup.
Eminentul cercetator Ion Ghinoiu, referindu-se la lup, spunea: “ Desi are o actiune predominant malefica, lupul si nu alt animal jaloneaza intre leagan si mormant intreaga existenta a oamenilor”. Bocetul Andreiului, obicei care dainuie si astazi la romanii din Transnistria, atesta suprapunerea sarbatorii crestine a Apostolului Andrei peste noul an dacic. Ion Ghinoiu considera ca perioada 14 noiembrie-7 decembrie, din calendarul popular, in care sunt adunate laolalta sarbatori, obiceiuri, acte rituale si practici magice dedicate lupului “este identificata pe criterii etnologice cu anul nou dacic”.
Asadar, lupul, fie epitet ritual al unei confrerii razboinice, de la care provine numele etnic al dacilor, cum credea Eliade, simbol religios de aparare, insemn heraldic al corpului preotesc dac, cum spune Teleoaca, fiinta mitologica ce marcheaza repere de orientare in timp, cum sustine Ghenoiu, reprezentare metaforica ce indeplinesete rolul unui animal protector si initiator, cum apreciaza Mihai Coman, sau carnasier feroce, a ocupat un loc cu totul special in spiritualitate acestui popor, din cele mai vechi timpuri, pana la sosirea aici a Apostolului Andrei, caruia “i-a imprumutat”, intr-un anumit moment al istoriei, propriile-i atribute si semnificatii. In acel moment s-a “innodat” legatura aici, pe pamanturile de la Istru, dintre lumea Legii Vechi si cea a Legii Noi. Iar Andrei a jucat, intr-un fel, rolul unui alt Ioan Botezatorul. El indeplinea toate conditiile cerute de istorie ca sa inlocuiasca credinta in lup : a fost primul dintre apostolii care L-a cunoscut pe Iisus, fiind profund convins ca El este Mesia; era puternic ( numele lui, care provine din grecescul Andreas, inseamna “viteaz”, “barbat”) si curajos ( ca lupul), de vreme ce a propovaduit cu succes Evanghelia mantuirii intr-un teritoriu aproape la fel de intins ca si acela in care “a lucrat” Pavel.
Altfel spus, puternicile atribute ale animalului heraldic al locuitorilor de la Istru nu puteau fi intrupate decat intr-un personaj pe masura. Acesta este si motivul pentru care, credem noi, Sfantul Andrei a ramas viu doua milenii in memoria colectiva a acestui popor. Si aceasta este dovada cea mai credibila ca apostolul a crestinat aceasta parte de lume.
In puzderia de obiceiuri si traditii legate de numele lui si al lupului trebuie cautat buletinul de identitate al sfantului, cu viza de flotant in Scythia Minor, pe care multi cercetatori il mai reclama inca.
Descoperind in predica Sfantului Andrei triumful vietii in Hristos, Invierea, poporul de sub sceptrul lupului si-a dobandit nemurirea. Adorarea lui Andrei, dupa doua milenii, prin rasturnare, ca sfant important caruia i-au fost atribuite calitatile si insusirile lupului, veche divinitate locala inlocuita in calendar, dovedeste, in plan real, amploarea si seriozitatea misiunii apostolului printre lupii-oameni de la Istru.
|
Dumitru Manolache 11/30/2011 |
Contact: |
|
|
