Expereinta canadian #20 : Lester Pearson - un premiu Nobel si steagul frunzei de artzar
Lester “Mike” Pearson (1897-1972) a fost cel mai mare diplomat al Canadei si singurul Canadian care a câstigat premiul Nobel pentru pace. Datorită acestor realizări, el a câstigat conducerea Partidului Liberal si a servit ca prim ministru din 1963 până în 1968. Guvernul lui a avut multe realizări importante, dar adesea dificil de obtinut. Multi canadieni l-au iubit si admirat pe primul ministru Pearson. Altii au fost de părere că ce mai bună treabă a făcut-o înainte de a deveni prim ministru.
Pearson a fost fiul unui slujitor al Bisericii Metodiste din Canada. El a servit în timpul primului război mondial, a predat pentru scurt timp istoria la universitatea din Toronto si apoi s-a înrolat în micul department de afaceri externe al Canadei (devenit acum departamentul de “Foreign Affairs”). A fost imediat promovat în diplomatie si a servit ca sef reprezentând Canada atât în Marea Britanie cât si în Statele Unite. Pearson si-a început activitatea politică în 1948 ca ministru al afacerilor externe si a servit în timpul celor mai grei ani de la începutul Războiului Rece. În 1956, când Anglia, Frantza si Israelul au atacat Egiptul într-o dispută asupra Canalului Suez, Pearson a jucat un rol important la Natiunile Unite, contribuind la stabilirea unei întzelegeri temporare. A câstigat premiul Nobel pentru pace pentru acest efort în care s-au utilizat pentru prima oară masive fortze neutre, incluzând trupe canadiene, pentru apărarea păcii.
Canadienii au fost cuceriti si de succesele lui Person, dar si de plăcuta lui personalitate. El a câstigat usor succesiunea lui Louis St. Laurent la conducerea partidului liberal în 1958. Mai greu a fost pentru el să-l îndepărteze pe foarte popularul prim ministru conservator, John Diefenbaker. Pearson a trebuit să reconstruiască partidul liberal si să adopte noi politici adresate tinerilor canadieni din zonele urbane. De asemenea, el a acceptat să păstreze un angajament controversat (căruia Diefenbaker s-a opus) de a depozita arme nucleare în Canada, decizie care i-a ajutat pe liberali să câstige alegerile din 1963.
Guvernele minoritare ale lui Pearson sunt bine cunoscute pentru implementarea unor importante programe sociale, cele mai semnificative fiind planul de pensie canadian si sistemul de asigurare medicală universal al Canadei, numit “medicare. Anii 1960 au fost prosperi în Canada, simbolizând o fericită celebrare a centenarului de la nastere a tzării în 1967. Marele târg international din Montreal, Expo ’67, a avut un succes urias. Pearson a luptat insistent în Parlament pentru a avea primul steag canadian, frunza rosie de artzar pe fond alb, creat la timp pentru împlinirea a 100 de ani de la nasterea Canadei.
Pearson a avut mai putzin succes în lumea internatională de afaceri, unde tări mijlocii ca dimensiune, cum era Canada, erau din ce în ce mai ignorate de marile puteri în timpul războiului rece. Când Pearson s-a exprimat public împotriva războiului American înVietnam, faptul l-a supărat destul de mult pe presedintele SUA, Lyndon Johnson. Guvernul Pearson a unit armata cu fortzele maritime si aviatice, formând “Canadian Forces” si a încercat să promoveze apărarea păcii ca o misiune specială canadiană. De asemenea, acest guvern a mărit ajutorul străin si a început procesul de crestere a accesibilitătii imigratiei ne-europenilor în Canada.
Tema unitătii natzionale a devenit o problemă dificilă pentru Pearson când nationalismul canadienilor francezi din Quebec a crescut si ei au început să-si exprime dorintza de a fi o tzară separată. În fatza bombelor teroriste din Quebec si a interferentzei presedintelui Frantzei Charles De Gaulle în problemele Canadei, Pearson a încercat să găsească o cale de mijloc, încercând să pună accentul pe bilingvismul si biculturalismul canadian. Tendintza lui a fost de a întări guvernul său atrăgând canadieni farncezi de elită la Ottawa. Cel mai important dintre acestia, Pierre Elliott Trudeau, a devenit succesorul lui în 1968 si a continuat lupta împotriva separatismului.
Guvernul Pearson n-a putut câstiga majoritatea în Casa Comunelor si a fost adesea atacat de fostul prim ministru Diefenbaker, mai ales în timpul dezbaterii cu privire la steagul canadian. Câteva scandaluri minore au atras mult atentzia mass mediei. Chiar si unii liberali gândeau că Person era cam slab si dezorganizat pentru un lider.
Multi canadieni cred că munca lui cea mai valoroasă a fost prestată în anii precedenti, când Canada părea a putea ajunge una din cele mai importante tzări ale scenei mondiale. A fost sau nu un excelent prim ministru, Mike Pearson a fost cunoscut pe tot globul ca un reprezentant al Canadei si a valorilor ei. Premiul Nobel obtinut de el a fost impresionant, chiar dacă el n-a obtinut o pace durabilă în Orientul Mijlociu. În anii 1960s si multi ani după aceea, canadienii de toate vârstele au fost mândri să se afiseze cu simbolul frunzei rosii de artzar ca emblema unei tzări care îsi lua rămas bun de la mostenirea colonială.
Episodul următor:
Pierre Elliott Trudeau: Prim ministru luptător pentru Canada
|
de Michael Bliss 11/27/2011 |
Contact: |
|
|
