Nicolae Densusianu
100 de ani de la moarte
Nicolae Densusianu (scris uneori Densușianu; n. 1846, d. 1911, ) a fost jurist și istoric român, membru corespondent al Academiei Române, care a rămas cunoscut mai ales prin lucrarea sa monumentală “Dacia preistorică”.
Densusianu s-a afirmat, mai ales în studiile de istorie, prin eruditia sa (cunostea elina, latina, germana, franceza, italiana, maghiara), lucrările lui impunând prin documentare riguroasă si soli¬ditate a argumentării. Îndeosebi” Revolutiunea lui Horia în Transilvania si Ungaria (1884)”, premiată de Academia Română si rămasă multă vreme cea mai valoroasă si mai aprofundată reconstituire a evenimentelor, vădeste un istoric cu un orizont larg, făcându-si un crez din „căutarea si expunerea adevă¬rului".
“Dacia Pre-istorică” este o protoistorie a Daciei, este de fapt prima si singura de acest fel, o lucrare plină de mitologie si de filologie, care la aparitia sa ( postumă: 1913 ) desteaptă o admiratie si un entuziasm nemărginit, dar si mari gelozii, care au dus până la negarea valorii acesteia de câtiva “eruditi” care nu puteau accepta călcarea în picioare a mitului originei noastre romane.
O lucrare absolut impresionantă, de peste o mie de pagini, o sinteză care, încă de la aparitia ei, a stârnit si continuă să stârnească enorme pasiuni, pozitive si negative. Oricum am considera-o, un lucru rămâne sigur, această istorie nu poate fi ignorată. Autorul lucrării, Nicolae Densusianu, a fost unul dintre cei mai harnici si meticulosi truditori spre dezvăluirea trecutului românesc. Este suficient să amintim că majoritatea documentelor privind istoria medievală românească (si încă mai vârtos cea transilvană) au fost adunate si publicate de către Nicolae Densusianu, că fără aceste documente nu ar fi fost cu putintă să fie „descoperită“ miraculoasa supravietuire a românilor transilvăneni si mai cu seamă supravietui¬rea institutiilor lor specifice, a căror vechime nimeni nu o poate stabili, Importanta ca istoric a lui Nicolae Densusianu nu sălăsluieste mai ales ori în primul rând în multimea datelor prezentate, ci în modul lui de gândire, în filosofia lui istorică. Nicolae Densusianu sparge sistematic modelele repetitive impuse. El sfărâmă consecvent si deliberat acele notiuni si „modele“ care se impun prin repetare, care întunecă spiritul critic până la orbire si încurajează lenea de a gândi. El cutează să vadă lumea în alt chip, asa cum este ea vie, curată, vibrând de prospetime si sfidând neputincioasele îndrăzniri ale negativitătii pure.
Dacia preistorică este, în esentă, reconstructia realitătilor istorice de la Dunăre si Carpati în vremea „ante-istorică“, poate imediat post-edenică. În atari conditii, folosirea critică a izvoarelor istorice existente (si care toate vorbesc de vremuri si evenimente ce avuseseră loc cu mult înaintea întocmirii lor) trebuia să fie, în chip necesar critică. Tot în chip necesar autorul trebuia să folosească propria imaginatie si propriul discernământ în a „umple“ golurile lăsate de izvorul istoric, scris ori arheologic. Ceea ce autorul monumentalei lucrări a căutat să facă a fost de a stabili modelul de dezvoltare istorică în Carpati si la Dunăre, în spatiul românesc, altcum spus. Un model care nu a fost niciodată uitat, ci doar modificat, adaptat, ascuns si iarăsi arătat.
Nicolae Densusianu, deslusind caracteristicile începuturilor istoriei românesti sau neamului românesc, a reusit să stabilească si să definească, cel dintâi, trăsăturile definitorii ale modelului existential românesc, întelegerii rostului vietii de către români, a diferentei ce o stabilesc ei între bine si rău sau, într-o singură formulare, a „fenomenului românesc“.Ceea ce trebuie arătat este că Nicolae Densusianu în cercetarea istorică a fost cel dintâi dintre români care a utilizat metoda „reconstructiilor regresive“.
Nu toti specialistii apreciau lucrarea.În cele circa 1.200 de pagini autorul dezvoltă teoria unei civilizații preistorice avansate, pe care Densusianu o numește civilizatia pelasgă, cu leagănul în spațiul României de astăzi și care ar fi dat nastere (în viziunea autorului) întregii civilizații europene. Alexandru D. Xenopol afirma că "Teoria autorului că dacii ar fi închegat întâia civilizație a omenirei arată că avem a face cu un product al sovinismului și nu cu unul al știintei".Vasile Pârvan, în lucrarea sa monumentală,” Getica”, se referă la autor si lucrare - "romanul său fantastic Dacia preistorică, plin de mitologie și de filologie absurdă, care la apariția sa deșteptă o admirație și un entuziasm nemărginit printre diletanții români în arheologie".
Dacia Preistorică este o lucrare de o asemenea întindere si rigurozitate documentară cum prea putine exista chiar pe plan mondial. Aparent o afirmatie hazardată, aceasta reprezintă chiar realitatea. Fireste, opera de căpătâi al lui Nicolae Densusianu are si unele erori, ce tin în general de interpretarea oarecum fortată a unor toponime si hidronime dar aceste (eventuale) erori se pierd în avalansa de alte argumente bine sustinute… Nicolae Densusianu era convins că mai are mult de lucru în cercetările sale si n-a mai avut bucuria de a-si vedea opera publicată. În fond, se pare că nu acesta a fost scopul de căpătâi al muncii sale. Patima cunoasterii este uneori infinit mai mare decât dorinta de glorie. N. Densusianu a fost un cercetător pasionat, un perfectionist si un patriot. N. Densusianu a studiat toti autorii antici (retineti:TOTI!), aproapae toată bibliografia momentului în domeniu, a solicitat culegere de folclor si mitologie de la învătătorii sătesti, a colindat tara în lung si lat, inclusiv Transilvania aflată sub ocupatie austro-ungară, sau Valea Timocului (Serbia), populată compact cu români. Iar toate acestea în zeci de ani (1885-1911).
Dacia preistorică (apărută postum, în 1913, cu o introducere de C. Istrati) trebuia să încununeze activitatea de o viată în domeniul cercetării mitologiei populare si al reconstituirii pe această cale a unor perioade arhaice din isto¬ria locuitorilor Daciei. Lucrarea, aproape unanim contestată de specialisti, reprezintă o încercare - impresionantă prin dimensiuni si eruditie, ca si prin ipotezele temerare - de a reface, cu ajutorul traditiilor populare sau al urmelor arheo¬logice (reale sau „descoperite" de imaginatia istoricului), vechea civilizatie a imperiului pelasg, al cărui centru s-ar fi aflat pe teritoriul Daciei.
Aici s-ar fi găsit „leagănul civilizatiei ante-elene" si al întregii zone mediteraneene: monumentele „megalitice" ale imperiului sunt identificate în muntii Bucegi (Sfinxul, Omul, Babele), în Ceahlău, iar traditiile populare, interpretate adesea eronat, devin pentru autor mărturii indubi¬tabile asupra religiei pelasge, zeitătilor si traditiilor acesteia. Constructia iesită din fantezia lui Densusianu nu rezistă unei riguroase analize a faptelor; ea rămâne doar mărturia unei pasiuni extraordinare pentru cercetarea mitologiei românesti si a unei viziuni aproape poetice asupra trecutului îndepărtat al locuitorilor Daciei.
Mai puternică decât vocatia de istoric, dar cu rezultate inegale, a fost pasiunea, manifestată de timpuriu, pentru cercetarea folclorului si a traditiilor populare din perspectivă istorică, pentru descifrarea, cu ajutorul mitologiei populare, a „tainelor" unor timpuri străvechi. Folclorul devine astfel - în linia unei mai vechi tendinte istorist-mitologizante, inaugurate la noi de B.P. Hasdeu - doar suport pentru îndrăznete ipoteze sau sinteze istorice (Scrutări mitologice la români, Elementul istoric în poezia poporală etc.).
Pornind de la premise juste privitoare la valoarea documentară a folclorului, Densusianu a aplicat însă metoda deseori abuziv si fără precautia impusă de natura „documentului", care a evoluat de-a lungul timpului si nu mai putea constitui un temei absolut pentru o concluzie de ordin istoric. În vederea realizării unor astfel de sinteze, dar si cu intentia salvării de uitare a multor creatii populare, lansează în 1893 un Cestionariu despre traditiunile istorice si anticitătile terilor locuite de români. „Traditiunile istorice" pe care le vizează îndeosebi sunt cele legate de daci si romani, legende, denumiri de locuri, obiceiuri păgâne, religioase sau laice, ritualuri ma¬gice.
Chestionarul, completat cu o nouă brosură în 1895, este întocmit cu toată rigoarea, cuprinzând întrebări foarte amă¬nuntite, ce dovedesc o cunoastere profundă a folclorului românesc. Interesante sunt si indicatiile precise, date pentru culegerea materialului: alegerea informatorului (de preferintă cât mai vârstnic), notarea exactă, nestilizată, a naratiunilor etc.
Răspunsurile primite (din 939 de localităti), în urma răspân¬dirii chestionarului, constituie o vastă colectie de folclor, de o deosebită valoare, atât datorită calitătii artistice si autenticitătii textelor, dintre care multe neîntâlnite în alte colectii, cât si prin informatiile etnografice care însotesc si completează faptele de natură folclorică. Caracterul restrictiv al chestionarului, legat de obiectivele istoricului, a făcut ca în materialul adunat să predomine baladele, legendele, colindele si basmele (cu preponderenta textelor culese din Dobrogea, sudul Munteniei si Oltenia), fată de care productiile genului liric au o prezentă restrânsă.
Reîntorcându-ne la Nicolae Densusianu trebuie să mentionăm că prin iubirea lui curată, aleasă, cinstită si erudită dorea numai de a pune în lumină, cât mai mult, părtile bune ale neamului daco-român, si ai arăta trecutul cât mai înalt; el Nicolae Densusianu, continuă si azi să fie sursa de inspiratie si un adevărat erou al istoriei adevărate a poporului dacoromân. Deoarece latinismul persistă , deoarece urmasii celor ce au promovat acea “greseală” în istoria noastră continuă să o promoveze, opera lui Nicolae Densusianu trebuie nu numai popularizată, dar si interpretată în lumina noilor descoperiri din domeniul istoriografiei si arheologiei. Nu putem trece prin viată mergând cu ochii închisi, refuzând să-i vedem opera, să i-o citim.
La moment omagial,putină lume si-a adus aminte de marele istoric din Densus. Pe 24 iunie 2002, la Densus, a fost dezvelit bustul de marmura al lui Nicolae Densusianu, prin grija Societatii Dacia Revival International din New York. În acest loc urmasii au omagiat personalitatea marelui cărturar,la o sută de ani de la moarte.
Desigur, controversele asupra "Daciei Preistorice" vor continua multă vreme, si astfel, atât prin grija admiratorilor cât si prin aceea a adversarilor, strania lucrare va rămâne vie!
|
Stoica Ion 11/24/2011 |
Contact: |
|
|
