Comunicăm deci existăm
Îmi place să mă amuz privind ingeniozitatea si realizarea artistică în format electronic ale asa numitelor „emoticoane”. Initial vizibile doar pe retelele de „chat & dating” (adică „flirt & întâlniri romantice”), ele s-au extins treptat ca întrebuintare chiar si pentru trimiterea de mesaje electronice sau la postarea / publicarea de comentarii pe diferitele pagini de Internet. Indiferent însă de locul lor de utilizare, nu pot să nu remarc mesajul emotional nostim, romantic sau patetic, după caz, atasat trimiterii sau primirii unor astfel de simboluri grafice.
Mai nou, si gratie tehnologiei tot mai perfectionate, aceste emoticoane sunt realizate din imagini animate, care prin repetitie sugerează o anumită atitudine sau diferite sentimente, ce ar fi fost imposibil să fie descrise pe deplin în cuvinte. Compensând dialogul sumar, chiar întretăiat de diferite semne de punctuatie aruncate la final de cuvinte pe „mess”, emoticonul dă dintr-odată viată întregului mesaj, adăugând un plus de sens.
De aceea, am convingerea că utilizarea lor în comunicarea prin Internet nu face altceva decât să suplinească lipsa semnalelor non-verbale pe care le transmitem prin gestică, mimică sau atingere atunci când suntem fată în fată cu persoana cu care discutăm. În plus, aceste simboluri grafice animate ne permit de multe ori să exprimăm chiar lucruri ce ne-ar fi creat o anumită sfială în raport cu situatia în care ar fi trebuit să emitem un anumit mesaj în mod direct.
De câte ori un adolescent îndrăgostit nu a avut probleme să îsi exprime sentimentele fată de persoana iubită, fiindu-i în acelasi timp rusine să facă acest lucru în mod public de teamă că va fi refuzat sau chiar umilit. Însă prin intermediul unor emoticoane emise progresiv în diferitele etape ale comunicării, acest joc al tatonării sentimentelor celui cu care se vorbeste poate să fie un avantaj pentru a sti dacă poti merge mai departe sau trebuie să te opresti. Acest lucru este valabil si pentru alte genuri de relatii ce implică o emotie profundă, în genul discutiilor cu persoanele dragi sau cu prietenii.
Analizând paleta de optiuni ce ti se oferă, ai ocazia de a-ti exprima sentimentele prin pictograme ce acoperă cele mai variate sentimente, de la bucurie la tristete, de la interes la plictis, de la iubire la supărare, de la sentimente pozitive la cele negative. De exemplu, de multe ori îmi place să utilizez emoticonul numit „Smile” („Te invit să râzi”), însă nu de putine ori am apelat la „Wink” („Îti fac cu ochiul”), fiindcă mi s-a părut ingenios si foarte amuzant. De regulă am căutat să evit „In love” („Sunt îndrăgostit”) sau „Kiss” („Te sărut”), intens folosite de către persoanele de sex feminin pentru a-si exprima mai direct sentimentele fată de cel drag. În cazul meu prefer „Heart” („Inimă”), pentru a spune persoanei pe care o iubesc că tin la ea în mod profund si sincer.
Nu pot uita nici emoticoanele de sărbătoare, cum ar fi „Cake” („Tort”) si „Flower” („Floare”) oferite celor cunoscuti de ziua lor sau cu ocazia diferitelor evenimente. „Coffee” („Cafea”), „Drink” („Băutură”) sau „Beer” („Bere”) sunt si ele sugestive mai ales pentru reuniunile între prieteni, cunoscuti sau colegi de serviciu. Prin urmare, în functie de ceea ce doresti să transmiti ca emotie, motivatie sau atitudine ai la dispozitie un întreg set de pictograme animate ce te pot ajuta ca printr-un simplu gest să exprimi ceea ce nici o mie de cuvinte nu ar fi întotdeauna suficiente.
Trebuie mentionat că în istoria dezvoltării sistemelor de comunicare în scris cu mult înainte de structurarea primelor alfabete fonetice, la care semnele sunt atasate sunetelor produse vocal, a existat un sistem de transmitere a informatiei prin imagini, numite pictograme sau alteori ideograme, făcându-se asocierea dintre semnele grafice si diferitele stări sau sentimente. Scrierea alfabetică a permis o compactare a comunicării permitând o eficientă crescută, dar în acelasi timp fără imagini continutul a devenit tot mai sărac în ce priveste exprimarea sentimentelor sau emotiilor.
De ce oare copiii se bucură de cărtile bogat colorate cu imagini felurite ce le stimulează imaginatia si reveria, procese fundamentale în dezvoltarea fiintei umane? Sau de ce adultii selectează, de multe ori involuntar, acele materiale sau documente ce au alături de textul scris si anumite imagini sau simboluri grafice? De ce alegem cărtile pe care le vom cumpăra uitându-ne în primul rând la copertă, grafică si după aceea la continut?
Este clar că putem vorbi de un aspect emotional, non-verbal al comunicării, ce face parte integrantă din modul în care fiinta umană comunică, întregind paleta de exprimare nu numai cu informatii, ci si cu sentimente sau atitudini. Nu în ultimul rând, memorarea are la bază tot un proces de asociere dintre imagine si continutul informational ce se cere a fi retinut.
Prin urmare, nu pot decât să mă bucur de revenirea în fortă a pictogramelor alături de caracterele extrase dintr-un alfabet ce reproduce mai mult sau mai putin fonetica sau vorbirea umană. De fapt, în scrierea veche egipteană, sau ieroglifică, erau deopotrivă stilizate elemente ce tineau de sunetele vorbirii, precum si de partea emotională, imposibil de descris pe deplin în cuvinte articulate. De multe ori un ochi de soim sau imaginea unui anumit obiect sau animal era mai potrivită decât expunerea plicticoasă si plină de simboluri grafice a ideilor comunicate.
Scrierea pur alfabetică a constituit o simplificare a acestei vechi scrieri cu scopul comunicării cu natiuni străine pentru ei la acea dată, în genul popoarelor semitice, inclusiv cu evreii. Dar îmbinarea dintre caractere fonetice, sau fonograme, si imagini, sau pictograme, reprezintă o transpunere corespunzătoare a componentelor informationale dar si emotionale ale comunicării umane.
Prin urmare, vă invit să folositi aceste simboluri grafice, însă fără a abuza de ele, fiindcă oricât de multe sentimente am avea de exprimat, totusi cuvintele sunt cele care conturează în cele din urmă sensul. Si de asemenea, invit pe toti fanii de „messenger” să folosească propozitii complete atunci când au de spus ceva si să nu se mărginească doar la limbajul de pesteră, partial articulat, lipsit de predicat, în genul „Eu, Tarzan. Tu, Jane”. Frumusetea comunicării se atinge atunci când îmbinăm informatia cu sentimente si atitudini, când cuvintele sunt exprimate pe fundalul celor mai calde emotii, care aduc în cele din urmă nu numai cunostintă, ci si bucurie în inima celor care iau act de ceea ce noi exprimăm.
Să facem comunicarea umană cât mai frumoasă cu putintă, aceasta este dorinta mea, iar viata noastră să fie plină de sentimente pozitive si luminoase. Atunci nu ne va părea rău că trăim, suferim sau plecăm din această lume. Trăim unii prin ceilalti, acest lucru fiind valabil pe întreaga durată a vietii noastre. Să nu fim egoisti în exprimarea bucuriei, solidaritătii si atasamentului dintre noi si semenii nostri.
|
Octavian Lupu 11/3/2011 |
Contact: |
|
|
