Subiectiv : Alchimia
Subiectiv : Alchimia
Nu stiu câ de usor e pentru unii, dar eu când trebuie să scriu un articol la ziar, caut zile intregi un argument ce-ar putea introduce pe cititor in labirintul ideilor mele. De data asta am fost mai norocos; argumentul a tâsnit miraculos când mă asteptam mai putin: Alchimia, stiinta transformării plumbului în aur. Păi nu? Nu de asta avem nevoie astăzi cu totii? Intrebati-l pe Dalton Mc.Guinty care ne-a împovărat cu biruri mai abitir ca turcii, că din cauza lui stau oamenii pe întuneric în case de frica contoarelor destepte, ori pe ministrul nostru federal de finante, Flaherty, care se întreaba si el de ce costul acelorasi mărfuri sunt mai scumpe la noi de cât la americani, acum când dollarul e egal cu-al lor? Să fi uitat oare ce taxe se impun la trecerea hotarului? Ori ce se pot spune politicenii nostri despre pretul bezinei canadiene care se vinde în America mult sub pretul plătit de noi? Dar să nu vorbim de Mr. Obama, care se vede transformat în Robin Hood, de când tot încearcă să ia de la bogati, ca să dea la săraci.
Da Alchimia e subiectul de care am nevoie. Stiintă ori mit, dacă produce aur în zilele nostre, alchimia ne-ar putea scoate din încurcăturile ce abundă din toate colturile în jurul nostru. Cine nu este îngrijorat de drumul în pantă pe care alunecă mai toate economiile din lume? Cine nu se teme astazi de opacul beznei din hâul viitorului apropiat, din care miazme de putreziciune, sărăcie, coruptie si irosire de vieti în lupte fără sens, războaie sau terori, ce pestilentiază asfixiant aerul pe care-l respirăm? Si dacă încrederea în Dumnezeu nu ne va ajuta să iesim din această situatie, atunci poate că solutia trebuie găsită în alte locuri: Alchimia.
În fapt, alchimia de care noi am învătat, era privită ca o parodie a stiintei, un fel de instrument al unor sarlatani să păcălească pe naivi că pot transforma metale ordinare în aur si argint. In parte asta e adevărat. Dar foarte putini stiu că alchimia este nu numai o stiintă, ci izvorul din care s-a născut adevărata stiintă, chimia, si mai mult decât atât, este o filozofie.
Achimia s-a născut în Egipt datorită credintei lor în viată după moarte si practica mumificării, ce i-au ajutat să descopere substante noi de conservare. Cu aproape 1900 de ani înaintea erei noastre , Hermes Trismegistus, un faron renumit pentru întelepciunea si cunostiintele lui în natură, autor al numeroase cărti dintre care numai căteva s-au păstrat,
printre care Tabela de Smarald (Tabula Smaragdina). Tabela sustine că materia este unică si că toate formele de manifestare derivă dintr-o singură rădăcină, un singur lucru, un singur eter. Din păcate majoritatea lucrărilor lui si a altora au fost distruse prin arderea biblitecii din Alexandria in sec. IV AD.
Concomitent, în China, s-au făcut cercetări cu rezultate positive ce aveau ca tel să lungească viata prin remedii naturale si exercitii fizice. Fiind izolată de lume prin celebrul lor zid, acestă stiintă s-a dezvoltat numai local. In India, deasemeni cercetări au dus la descoperiri insemnate printre care înventarea otelului si importanta deosebirii metalor după culoare flăcării produse.
Următorul nume recunoscut ca cel mai important după Hermes este cel alui Jabir (Geber) care a trăit pe la 750 AD, născut în Mesopotamia, autor a peste 500 de cărti din care s-au păstrat numai trei: Este primul ce a mentionat componentele sublimatelor corrosive, oxidul rosu de mercur si nitratul de argint. In aceeasi perioadă, un alt alchemist arab, Rhasis, a cucerit faimă prin arta de-a transmuta o bază metalică în aur. Alfarabi, a fost cel mai învătat om al timpului, la fel ca si Avicena (Abu Cinna), născut în Buckara în 980
AD, ce încheie lista marilor achimisti arabi. Ocupând Spania, Maurii au introdus în Europa primele cunostiinte de alchimie.
Europa, sec. XII, Artephius a scris Arta Prelungirii Vietii Umane si spune că ar fi trăit 1000 de ani învătând arta din cărtile lui Hermes.
Sec.XIII a adus numerosi autori în stiinta Hermetică, Adolpho Regele Castiliei, William de Loris, Jean de Meung si Villanova care a studiat medicina la Paris, dar a fost si un prestigious teolog si alchemist. Experientele alchimistilor au for înfrănate mult de Inchizitiei, fiind învinuiti de vrăjitorie, schingiuiti si arsi pe rug.
Albert Magnus (1234-1314) s-a retras într-o chilie unde s-a devotat studiilor. Când a murit, ucenicul lui, Aquinas, a scris în Tezaurul Alchimiei despre succesele lui Albert si ale lui in arta transmutării metalelor în aur.
Raymond Lully, cu un volum cuprinzând 486 de tratate de într-o varietate de subiecte de la gramatică la retorică, medicină si teologie, s-a născut la Majorca în 1235. A călătorit mult în Europa Asia si Africa. A cunoscut pe Arnold de Villanova, cartea lui Stiinta Universală, si a descoperit Piatra Filozofiei care l-a făcut să devină un crestin zelos. Lapis Philosophorum in Latină, este substanta capabilă să schimbe metalele de bază in aur sau argint, dar poate fi folosită si ca un elixir al vietii, creând rejuvenirea sau chiar imortalitatea. Este simbolul a tot ce poate fi mai perfect si iluminant. In Anglia, Lully, la cererea regelui Edurd II care a invocat nevoia de bani pentru o nouă cruciadă, a transmutat valoarea a 50,000 de lire în aur, dar când regale i-a cerut mai mult, el a refuzat. A fost închis in Turnul Londrei de unde un prieten l-a scăpat dar a fost ucis in Africa la vârsta de150 de ani. Se spune că putea fugii si sării ca un om tănăr.
Exemplele continuă de-alungul anilor si multi oameni au reusit să obtină această Piatră a Filozofiei fie prin experiente personale, fie oferită de personae a căror încredere au cucerit-o. Multi au fost osânditi, au indurat chinuri groaznice si au pierit în flăcări si derădere. Inchizitia pe de-o parte, regi hărpăreti si lacomi pe de alta, birul plătit ce acesti zelosi cercetători cărora le datorăm nu numai stima dar si numeroase descoperiri de care beneficiem astăzi, merită consemnate. După ei până in secolul trecut lista celor ce s-au folosit de stiinta Hermetică se continuă cu numeroase pilde de transmutări si nu mai putine minuni pe plan medical. Dar numitorul comun al acestor vieti, aproape fără exceptie, duce la concluzia că ei au fost împinsi pe acest drum din motive spirituale, nu din cele materiale. Au fost inspirati de viziunea unui om perfect, eliberat de boli, de limităti ale facultătiilor mintale sau fizice si cu un înalt grad de constiinciozitate.
Oare astăzi, nu se află si printre noi, anonimi si modesti, urmasi ori discipoli ai filozofiei Hermetice? Dacă stiti pe cineva care corespunde calitătilor de mai sus, rog să mi-l comunicati si mie.
|
David Kimel 10/30/2011 |
Contact: |
|
|
