Victor Gomoiu – părintele istoriei medicinei românesti.
Preocupările mele sunt legate de istoria ingineriei, în particular, de istoria stiintei, în general.În documentele cercetate am găsit evocate, adesea, contributiile medicilor la inventarea unor procedeee specifice medicinei, la inventarea unor dispozitive aplicate în medicină. Uni dintre acestia s-au născut, au lucrat în Craiova. Mai multi medici contemporani din Craiova au obtinut Brevete de inventie. Un nume întâlnit constant în aceste documente este al doctorului Victor Gomoiu.Am avut mai multe tentative de a scrie despre Victor Gomoiu.De fiecare dată am renuntat gândindu-mă că nu este domeniul meu, că altii, printre care profesorul Mihail Scheau au scris mult, au scris mai bine despre Victor Gomoiu. Într-un final mi-am adus aminte de o discutie purtată cu profesorul Mihail Scheau prin anii ’96 –’97 când încerca să salveze ce se putea salva din Muzeul de istorie a medicinei amenajat cu multă trudă în clădirea din Calea Unirii , revendicată la vremea aceea. Într-un final am acceptat că stiinta, că istoria stiintei nu are granite. În plus, Victor Gomoiu se înscrie în galeria academicienilor cu rădăcini oltenesti.
Victor Gomoiu s-a născut la data de 18 aprilie 1882 – în localitatea Vânju Mare , judetul Mehedinti .Studiile primare le-a făcut în comuna natală, apoi Liceul Traian din Drobeta Tr. Severin si Facultatea de Medicină din Bucuresti ( 1900-1905).După patru ani de cercetări, a obtinut , în 1909, titlul de doctor în stiinte medicale cu calificativul „ magna cum laudae” cu teza : “ Anaplastia fetei si capului”. Preocupările sale au depăsit , încă de la început, granitele profesiei medicale. Asa se face că , în 1906 , figura în colectivul de redactie al revistei „Sezătoarea satului” Bumbesti-Jiu, alături de George Cosbuc si George Dumitrescu Bumbesti-Jiu, revistă în care a publicat mai multe articole legate de medicina în poezia populară românească. De altfel, acest subiect îl va dezvolta mai târziu în lucrările prezentate la Congrese internationale, începutul fiind Congresul de la Oslo din 1928 când a prezentat lucrarea „ Medicina populară în România”. De asemenea, în 1935 , cu ocazia celui de al X-lea Congres de istorie a medicinei, Vicror Gomoiu a propus înfiintarea unei Comisii care să se ocupe cu studierea medicinei populare.
În timpul primului război mondial a activat ca medic militar fiind decorat pentru fapte de eroism. În acele conditii specifice a imaginat o tehnologie si a inventat un dispozitiv pentru efectuarea transfuziilor de sânge. După terminarea Primului război mondial se simtea o nevoie acută de spitale care să acorde asistentă medicală gratuită, asa că începând cu 1920 s-a implicat în cosntruirea unui asezământ medical numit la început “Complexul de asistentă medico-socială de la Bariera Vergului”. Activitatea în domeniul asistentei medicale a continuat prin contributia la înfiintarea altor spitale la Mangalia, Turnu Severin, Vânju Mare, a preventoriilor de la Santuri, Belivoaca si de pe Valea Teleajenului.
A condus , împreună cu dr.doc.M.Cănciulescu, revista Acta Medica Română (1928- 1948) în care a militat pentru înfiintarea unei universităti de medicină la Craiova. Ca omagiu pentru această activitate unul dintre amfiteatrele Universitătii de Medicină si Farmacie din Craiova îi poartă numele.
Este considerat părintele istoriei medicinei românesti si al muzeografiei medico-farmaceutice. Câteva cărti de referintă:Spitalul- originea si evolutia sa (1920),Istoria medicinei în România (1939), Isoria medicinei, prin călători (1945).
Artizan al Spitalului „Sfânta Elena”
În timpul războiului, Primul război mondial, a văzut multă suferintă în rândul soldatilor. I-a venit ideea de a construi un spital în care să se acorde asistentă medicală gratuită. În anul 1920 i-a cerut arhitectului Gheorghe Simotta să schiteze un plan pentru un complex medical care să cuprindă toate specialitătile de bază : boli interne, chirurgie, obstetrică-ginecologie, pediatrie si stomatologie. Apoi Victor Gomoiu a studiat cu atentie acest plan si l-a modificat pentru a corespunde unei conceptii organizatorice moderne legate de actul medical. Au fost prevăzute 10 cabinete pentru cele cinci specialităti, două laboratoare pentru analize medicale, o farmacie care să deservească în special spitalul si saloane cu 60 de paturi în total. Trebuia găsit un spatiu unde să fie construit acest spital , erau necesare fonduri. A ales un teren la marginea Bucurestiului, în bariera Vergului. Desi contemporanii l-au criticat pentru această alegere , unul dintre motive fiind lipsa unei surse locale de apă, Victor Gomoiu si-a mentinut alegerea si a trecut la colectarea fondurilor. A apelat la Banca Natională, la Căile Ferate Române , la Ministerul Muncii, la Ministerul Sănătătii. Pentru a fi convingător în demersurile sale a contribuit si el cu o sumă de bani , ba mai mult s-a angajat să acorde asistentă medicală gratuită salariatiilor institutiilor solicitate. În 1927 Spitalul a fost gata. S-a numit la început “Complexul de asistentă medico-socială de la Bariera Vergului”, apoi Spitalul „Sfânta Elena”.După al Doilea Război Mondial s-a numit Spitalul de copii „23 August” si s-a specializat pe asistenta pediatrică, iar din 1990 se numeste Spitalul Clinic de Copii “Prof. Dr. Victor Gomoiu”.
Fondator al disciplinei „ Istoria Medicinei românesti”
Începuturile preocupărilor lui Victor Gomoiu legate de istoria medicinei se regăsesc în cercetările efectuate de acesta privind metodele de tratament utilizate în medicina populară si publicate partial în revista „Sezătoarea satului” încă din 1906.O contributie importantă în acest domeniu a fost adusă în 1920 prin publicarea cărtii „Spitalul- originea si evolutia sa” si în 1923 prin publicarea cărtii „Din istoria medicinei si învătământului medical românesc”.
S-a făcut remarcat în lumea istoricilor medicinei atât prin participarea cu lucrări inedite dar si prin initiativele sale. Reamintesc propunerea de înfiintare a Comisiei pentru studierea medicinei populare .Fără îndoială că organizarea la Bucuresti, în perioada 10-18 septembrie 1932 , a celui de al IX-lea Congres de istoria medicinei a fost o recunoastere a meritelor lui Victor Gomoiu în acest domeniu dar si o contributie remarcabilă a acestuia pentru ca „Istoria medicinei” să devină o disciplină necesară în formarea medicilor. În 1936, 1 februarie, a fost ales Presedinte al Societătii Internationale de Istoria Medicinei si a detinut această functie până în 1958 chiar dacă începând cu 1950, timp de mai bine de patru ani a fost închis pe motive politice.
A înfiintat Societatea Română de Istorie a Medicinei care a avut întruniri lunare între 1929 si 1948.
Muzeul medicinei de la Craiova.
Începuturile au fost făcute de farmacistii Gheorghe Cismărescu si Nicolae Zahacinschi care au amenajat în 1963 o Colectie cu documente de istoria farmaciei la Casa medicului si farmacistului care functiona , la vremea aceea, pe strada Brestei unde est acum Hotel Golden House. Apoi, în 1973 profesorul Mihail Scheau, cadru didactic la Facultatea de Medicină a fondat Muzeul de Istoria Medicinii si Farmaciei “Victor Gomoiu”, afiliat la Universitatea din Craiova .Patrimoniul initial era constituit din cele mai valoroase piese-document adunate de chirurgul si istoricul Victor Gomoiu si donate în 1972 de sotia acestuia dr. Viorica Gomoiu .La acestea s-au adăugat alte donatii ale unor personalităti din lumea medicală dar si ale studentilor. Muzeul a functionat până în 1979 în clădirea Facultătii de Medicină apoi, până în 1996 într-o clădire istorică din strada Unirii nr.104.Clădirea a fost revendicată iar colectiile au fost transferate la Muzeul de artă din Craiova, la Universitatea de Medicină si Farmacie din Craiova si la Universitatea „Constantin Brâncusi” din Tg. Jiu.
Recunoastere.
Victor Gomoiu a fost membru a 17 academii de stiintă din lume.A fost Ministru al sănătătii din iulie până în septembrie 1940, dar a renuntat la această functie deoarece nu a fost de acord cu regimul militaro-fascist instaurat în România acelor vremuri.Un spital de copii din Bucuresti si Liceul din Vânju Mare poartă numele „ Dr.Victor Gomoiu”.
S-a stins din viată în Bucuresti, la data de 6 februarie 1960
http://gheorghe.manolea.ro
.
|
Gheorghe Manolea 10/23/2011 |
Contact: |
|
|
