Toamna culorilor
E toamna rozelor când palmele îsi spun oful lor,
Mireasma săruturilor prinsă-n dansul valsurilor
Priviri ce acum vorbesc sub pleoape sfioase
Trăite clipe din frământări gratioase.
Tremur, teamă si-un gând – pură energie
Savurează doar timpul plin de magie,
Răsună din piepturi un vals de iubire
Sub pasi contopesc clipe de fericire.
Ploaie de frunze – o mică evadare
Prinsă-n căusul tău stau cu resemnare...
Tânjim după momente gustând aerul dintre noi
Vârtej de energie, pete pe-o pânză de culori.
Centrul din inimă începi să-l regăsesti,
Tu energia peste mine-o risipesti –
Sub fald de lumină un spectru de culoare
Din toamnă dă-mi savoarea frumusetii tale.
O roză târzie, bucăti din poezie,
Un zâmbet pe buze asezat prin magie
Si-nvăluirea de smarald cu chip...sunt eu –
Micul meu zefir cu aripi de curcubeu...
Printre lacrimi
Lacrimi picură-n pământul rece
boala a pătruns în trupul ce tace
macină încet ca să se răzbune,
neputinta azi nu mai are nume.
Printre lacrimi ascult noaptea vrăjită,
sub văl străveziu o stea e pitită,
azi a oferit lumină timpului ce-l trăim
dar pentru noi, podoabe – nu uităm să iubim…
Nu vei sti niciodată
Nu vei sti niciodată cât de mult am iubit
Pământul umed si ploaia rece ce-a trecut.
Nu vei sti niciodată cât de mult am iubit
Soarele, lumina, norul si-ntregul zenit.
Iţi vei aminti, doar sărutul furat de pe buze
Si zâmbetele gingase dăruite să te amuze –
Iti vei aminti îmbrătişarea plină de energie,
Parfumul de roze, versuri alese dintr-o poezie.
Nu vei sti niciodată gustul sângelui ce fierbe
Picuri de rouă strălucind din iubiri eterne...
Iti vei aminti, doar dorinta tremurândă,
Si globul de lumină – a mea ofrandă.
|
Antonela Cristina Marian 10/22/2011 |
Contact: |
|
|
