Miracolul din noi
Pe oriunde am fost, am incercat sa gasesc raspunsuri la aceleasi intrebari: Ce suntem si incotro ne indreptam? Ce suntem si ce am putea deveni? Am comparat lectii stiute de-acasa cu lectii invatate afara….
*****
Nu stiu daca am gasit raspunsuri la toate intrebarile mele, am aflat insa ca o atitudine pozitiva este esentiala pentru orice reusita. Adoptand zicala "happy goes lucky," am fost surprinsa ce bine merg treburile cand sunt facute cu zambetul pe buze, cu o atitudine increzatoare, optimista. Se poate obiecta ca nu poti fi pozitiv si optimist cu o gramada de probleme pe cap. Foarte adevarat. Sigur ca altfel vezi lucrurile cand toate merg bine si necazurile nu sunt imediate. La ora asta insa, ma intreb care a fost mai intai, negativismul sau traiul prost, caci am impresia ca unul genereaza pe celalalt.
O stare de deprimare, la nivel de individ sau societate, nu serveste celui/celor care o poarta pe chip. Comparati o atitudine increzatoare, asezata pe baze serioase de realitati solide, cu o atitudine deprimata, umila, servila, sovaielnica.
In tara occidentul este criticat pentru ca nu intelege sufletul romanului
Alta perpectiva ar fi ca fiecare este vazut dupa cum stie sa se prezinte. Daca cineva te vede altfel decat esti, asta poate sa insemne ca n-ai stiut sa te faci inteles.
Cred ca suntem datori sa ne “brand ourselves”, sa ne cream o imagine pe care s-o facem cunoscuta in afara. Vrem sa avem faima unui popor muncitor, sau a unei tari turistice, sau de pepiniera de ingineri, sau de muzicieni de clasa, sau de tara lui Dracula (asta nu!), sau orice altceva, atunci eforturile trebuie sa mearga mana in mana: Realitatea trebuie construita, concomitent cu un efort sustinut in crearea si mentinerea imaginii pe care ne-o dorim. Caci da, imaginile se construiesc. Iar apoi se mentin.
*****
Mai cred ca trebuie sa evoluam de la nivelul intereselor individuale, la nivelul unor interese colective, de grup. Sa ne comportam ca o comunitate. In aceasta privinta cred ca suntem deficitari. Cei mai multi dintre noi sunt “well-rounded”, polivalenti si priceputi la multe. Individul nu pare insa sa se articuleze armonios in societate si nu se supune bucuros hotararilor majoritatii. Sunt frecvente atitudinile de genul “Ce daca, las ca stiu eu mai bine”. Odata ce se iau hotarari commune, care ne privesc pe toti, hai sa le respectam. Si daca ai o idee mai buna despre cum sa facem lucrurile impreuna, fa-te auzit. Dar n-o lua pe cont propriu. Fii parte din furnicar. Apara-l, caci e casa ta.
In marile companii multinationale, se pune mare pret pe notiunea de grup sau echipa (“team”), formata din indivizi cu vederi foarte diferite din toate punctele de vedere. Toti trag insa in aceeasi directie. Si astfel, grupul, asa heterogen cum este, ajunge sa fie mai puternic decat fiecare dintre indivizii sai, iar acesta este un motiv de mandrie pentru fiecare membru al grupului. Si fiecare e multumit ca e asa. Inutil sa mai spun ca unitatea face puterea.
*****
Un alt aspect esential este sa ajungem sa vorbim cu aceeasi voce in afara, sa exprimam aceleasi adevaruri, sa ne prezentam coerent. Fara complexe si fara false modestii. Sa ne prezentam asa cum suntem, cu bune si rele, dar totdeauna cu fruntea sus. Cu demnitate. Pentru ceea ce suntem si ce putem deveni, caci avem un potential incredibil.
******
In tara, se critica orice.
In alte parti, se lauda orice. Altfel pus, se incurajeaza.
In tara, esti vesnic negativist.
Altminteri, ai sau n-ai motive, ai un zambet pe fata. E o chestiune de decenta. Si o chestiune de respect.
Afisele de pe peretii birourilor spun ca cele mai multe zambete sunt produse de zambetele intalnite.
Cu zambetul pe buze, obtii cooperarea mai usor decat cu incrancenare. Si
treburile se rezolva mai repede si mai frumos.
In tara, te mandresti ca stai neclintit in tara furtunii.
Altii se lauda ca stiu s-o prevada si s-o ocoleasca.
In tara se face o virtute din a te sacrifica. La serviciu, trebuie sa arati ca te trec transpiratiile si ca esti epuizat de atata munca, altfel nu esti crezut ca muncesti destul. Si, de fapt, lucrezi prost sau ineficient.
In alte parti, arati ca te bucura munca pe care o faci, ca iti face placere. Si lucrezi mult si bine.
In tara, era stimulat spiritul critic si auto-critic.
O alta alternativa ar fii sa incurajezi ce are fiecare mai bun. Sa corectezi atitudinile apeland la "self-esteem", la ce are fiecare mai bun. Am impresia ca multe se trag de la respect sau mai precis de la lipsa de respect pe care ne-o aratam unii altora…
*****
Am invatat ca una dintre cele mai importante componente ale bunului mers, (alaturi de stabilitatea politica a tarii si altele, desigur… ) este ATITUDINEA noastra, a fiecaruia, fata de ce ne inconjoara.
Decat sa ne plangem ca treaba nu merge, mai bine sa schimbam situatia.
Imi aduc aminte ca am vazut un reportaj cu niste tineri care au curatat un lac de conserve aruncate, in care oamenii se taiau cand faceau baie.
E mai bine sa faci asta decat sa spui : "toate lacurile sunt murdare, fir-ar al dracului...", dupa care arunci si tu o tinichea acolo, ca ce mai conteaza?
Voluntariate? Cati ar fi dispusi sa faca asa ceva acasa, unde e atata nevoie? Fiecare isi cauta refugiul in relativul comfort al propriei satisfactii si inchide usa spre exterior si trage obloanele...
E mare lucru sa ai un oras curat in care gunoiul se colecteaza regulat? Este si nu este mare lucru. Du gunoiul regulat si asta va atrage respectul locuitorilor, care vor face la randul lor alte treburi bine.
Nu exista formule magice, ci doar treburi bine facute…Altminteri, poti sa ai munti frumosi si oameni educati si tot restul de bogatii pe care oricine si le doreste, dar sa le umbresti cu ignorante ridicole practicate la modul sistematic.
*****
Ce folos ca in anii de scoala am invatat logaritmi, cand oricine te poate inlocui cu o tabela de logaritmi? Ce folos ca ne laudam ca stim geografie, cand orice harta contine informatie mai precisa decat ai putea oferi? Ma intreb ce valoare au toate astea in conditiile in care am lipsit lectii fundamentale de respect, de toleranta, de socializare, de ajutorul aproapelui, de acceptarea schimbarii, si, nu in ultimul rand, de fericire?
*****
Unii asteapta formule magice care sa scoata tara din impas. Asa ceva nu exista. Nici o conducere nu poate face asa o schimbare, DECAT daca reuseste sa faca schimbarile in locurile esentiale, si unul dintre primele lucruri ce trebuie schimbate este ATITUDINEA.
O atitudina pozitiva ii inspira pe altii, este molipsitoare, se transforma incet, incet intr-o stare generalizata de bine. Da, binele se propaga din aproape in aproape. Binele genereaza bine. Poate deveni o descatusare a energiilor pozitive la nivel de societate. O avalansa in lant de efecte pozitive care nu fac decat sa starneasca alte reactii in lant de efecte benefice.
*****
Bunul mers al lucrurilor nu vine pe nepusa masa. Nu e cazul sa-l asteptam de nicaieri. Se cladeste. Diferenta o face fiecare, acolo unde este. Bucurandu-ne de fiecare dar de la Dumnezeu, pe care-l pretuim si sporim.
*****
Acasa, am fost invatati sa vorbim despre trecutul glorios si sa visam la un viitor luminos. Am simtit insa ca de multe ori irosim clipa prezenta. Hai sa nu mai visam la un viitor luminos, hai sa-l cladim, sa-l facem sa se intample, in fiecare zi. Clipa viitoare facuta prezent. Glorios. Si atunci, da, viitorul va fii si el Glorios sau Luminos, cum il visam cu totii.
Am impresia ca diferenta si puterea vin din intelegerea si perspectiva noastra asupra lumii. De cele mai multe ori, nu putem alege ce ne ofera viata; avem totusi libertatea sa alegem felul in care raspundem la ce ne inconjoara...
Daca vrem sa ne schimbam soarta, va trebui sa facem schimbari in fiecare dintre noi si in noi toti impreuna. Incepand cu clipa prezenta.
Recunosc ca pana acum n-am gasit un raspuns mai bun la intrebarile mele. N-am gasit formule magice care sa ne faca fericiti sau indestulati, nici la nivel individual, nici la nivel de societate.
Am aflat insa ca raspunsurile si puterea sunt toate in noi iar asta e ce trebuie schimbat mai intai daca vrem sa ne schimbam soarta. Pana aflam unde pot fi gasite solutiile magice, mult-asteptate, hai sa incepem schimbarea cu noi insine: sa schimbam cateva din atitudinile incetatenite, sa schimbam perspectiva, si miracolul se va arata. Caci miracolul suntem noi, transformati dinauntru.
milena_v26@yahoo.com
Toronto
|
Milena Munteanu 10/22/2011 |
Contact: |
|
|
