Lupul cu coarne de cerb : Noua Republica
Multe animale bizare exista peste mari si tari, doar lupul cu coarne de cerb n-a fost inca semnalat. Asta nu inseamna insa ca acest lup n-ar putea exista, macar la nivel ideatic sau imaginar pentru inceput. In fond, nu are importanta daca vorbim de un lup (sau peste) cu coarne, de un urs cu labe de gasca, sau de vreo capra neagra zburatoare sau subacvatica. Nici hibridizarea fortata si imposibila a acestor necuvantatoare nu are vreo noima. Ceea ce are in sfarsit o oarecare noima este ideea de nou, de primenire, cu care se pot sparge anumite cadre impietrite ale gandirii, sau chiar ale Istoriei.
Cu ce altceva am putea invia neamul nostru romanesc, ametit dupa aproape cinci decenii de comunism si alte doua si ceva de “capitalism”, daca nu cu un efort de primenire consecvent, brutal daca este necesar? Romania de azi, ca si cea de ieri, pare sa sufere cronic de sindromul “abandonului istoric”, asa cum il definea N. Iorga in scrierile sale de sociologie a istoriei. In tot acest rastimp, statul roman a fost vazut de catre cetatean ca un spoliator bine organizat, care in numele a ceva a facut mereu altceva. In numele egalitatii, regimul comunist impus a dezpamantenit taranii transformandu-i in hibrizi, sarmani tarani-urbani navetisti, a inghesuit orasenii in stupi insalubri, si a astupat trambitele intelectualilor autentici. Nu mai vorbim de saracia generalizata. In numele democratiei si capitalismului (de cumetrie, o creatie autohtona “reusita”), in ultimele doua decade poporul a asistat neputincios la jaful resurselor nationale, la privatizari venale, la degradarea neintrerupta a valorilor traditionale, care toate la un loc au condus la semidecadenta in care ne aflam azi. Acum nu mai vorbim de saracie generalizata, ci de una selectiva: o majoritate saraca si o minoritate alarmant de bogata. Nu diferenta de bogatie in sine deranjeaza aici, ci faptul ca acumularea si distribuirea acestei bogatii s-a facut in mod nedrept.
In aceste conditii de neputinta accentuata, a “terorii Istoriei”, macar o parte insemnata a cetatenilor a abandonat statul si politica:
"Statul este abandonat in favoarea cui poate sa-l ia. Si sentimentul fata de stapanitori este acesta: Eu nu te vreau, dar fiindca Dumnezeu te-a adus, eu nu ma impotrivesc. Este un domeniu asa de putin vrednic de interes acela in care te afli si daca ai bunul simt de a nu-mi cere prea mult si de a nu ma baga in razboaie, esti foarte bun!" (N. Iorga, "Evolutia ideii de libertate", 1928, p. 74)
In ciuda diferentelor de opinie inerente oricarei democratii, desolidarizarea cetateanului de stat, vazut ca o “masina tributala” menita doar sa taxeze si nu sa faca ceva in folosul societatii, este un fenomen mai mult decat nociv. Aceasta genereaza, printre altele, inflorirea economiei negre si a micii coruptii generalizate (de marea coruptie nu mai pomenesc, ea este o alta cauza a celei mici), adica domnia i-legii si a clandestinului. Cu asemenea tare in carca, drumul catre o lume romaneasca sanatoasa este anevoios, daca nu imposibil.
Toleranta colectiva aberanta fata de o clasa conducatoare falimentara trebuie sa inceteze. Nu prin revolutii sau lovilutii, ci prin implicare in politica locala si nationala, printr-un dialog decent si creator intre fortele politice de stanga si de dreapta. Din nefericire atat stanga cat si dreapta s-au aratat nepregatite de a gestiona o tara care, de bine de rau, are suficiente resurse materiale si umane pentru a putea aspira la mai bine. O stanga care a permis imbogatirea frauduloasa a unei gasti (N. Iorga i-ar fi spus “superfetatie parazitara”) incapabile de a se face recunoscuta de catre propria natiune si-a pierdut credibilitatea. O dreapta care in ultimii ani se poate lauda doar cu cativa zeci de kilometri de autostrada, cateva stadioane, si o multime de corupti acuzati dar inca nejudecati, nu convinge.
In acest context, aparitia unei alternative, a Albei ca Zapada cum se spune, nu poate fi decat de bun augur. Noua Republica (NR), actualmente miscare (care prinde radacini), in curand partid de dreapta, vine sa umple vidul de credibilitate si neimpliniri a clasei politice actuale. Cu un mesaj optimist, care imbina traditia cu noutatea, si care aduna sub aceeasi umbrela nuantele conservatoare, classic-liberale si crestin-democrate (asa cum excelent remarca Theophyle pe Politeia), NR poate convinge, in special cetateanul care refuza sa mai aleaga intre doua rele, care spune “ori unul, ori altul, totuna e”. NR are acum sansa de a de-desolidariza cetatenii suspendati din Istorie, adica de a face din acest segment un participant activ la mersul societatii.
Sigur ca acest lucru nu va fi usor. Riscul de a cadea prada ridicolului este urias. Numai lepadandu-se in intregime de infirmitatile trecute sau prezente ale clasei politice NR poate razbi. Nu cred foarte mult in Alba ca Zapada, ca simbol al “puritatii” politice, pentru ca unele Albe ca Zapada (nascute sau transformate) s-au perindat deja pe scena politica romaneasca, fara nici un rezultat notabil. Asa cum am sugerat, cred in NR ca o miscare/partid noua si novatoare, care se desprinde total de comportamentul politicianului din ultimii douazeci de ani, cred asadar in lupul cu coarne de cerb, adica in acel ceva ce n-a mai fost. NR afirma ca “A fi de dreapta nu înseamnã a fi bogat, ci a cãuta dreptatea.”. Daca acest crez, scurt dar incarcat de substanta, va lumina calea acesteia, schimbarea in bine prin NR este posibila.
Toronto / oct
|
Cristian Medelean 10/16/2011 |
Contact: |
|
|
