Acasa = unde e ‘verde’ - pledind pentru Green Energy Act -
Majoritatea dintre noi, cei plecati din tara de bastina, ajunge sa se intrebe mai devreme sau mai tirziu unde le e de fapt casa. Instrainati de familie, prieteni si tot ceea ce insumeaza cultura romaneasca, traim un ‘film’ cu personaje si locuri noi, dar mai ales, cu norme noi. Familiaritea vine lent si deseori, in loc sa imbratisam noua cultura (care de altfel ne-a dat dreptul de a ii apartine si de a ne dezvolta potentialul in sinul ei), incercam sa construim copii palide ale existentei noastre anterioare. Ceea ce nu face decit sa ne ingreuneze uneori procesul de integrare.
Primul meu experiment in acest sens a fost USA – catre care m-am indreptat convinsa ca ma voi intoarce ‘acasa’ dupa cel mult un an. Dupa patru ani de gatit drob, sarmale, salata beouf etc. cu ocazia fiecarei sarbatori si organizat petreceri ‘romanesti’, nu intrasem nici macar in stagiul initial de integrare – cel al ‘lunii de miere’. Iar ‘acasa’…nu mai era niciunde.
Hotarita insa sa redescopar familiarul si avind securitatea financiara necesara, am initiat experimentul doi. De data asta – Canada, cu mintea si inima deschisa. In Ottawa m-am lasat purtata de valul diverselor culturi care formeaza peisajul pestrit al capitalei. Aici mi-am facut cunostinte si prieteni care nu stiu ce e ‘drobul’, insa cu fiecare dintre ei am in comun un hobby, o cafenea sau o carte preferata. Mai mult decit atit, o planeta!
Dincolo de obiceiuri si traditii, pasim pe aceeasi iarba, bem aceeasi apa si respiram acelasi aer, bucurindu-ne de roadele unui pamint de al carui delicat echilibru depinde propria noastra viata.
Vizitind nu demult Romania, obisnuita intrebare s-a ivit din nou: si, ia spune sincer, unde te simti ca acasa? Mama imi astepta raspunsul cu o licarire de speranta in ochi (mereu speranta ca voi reveni pe meleagurile ardelenesti), insa raspunsul nu mi-a fost cel obisnuit.
Pentru ca aici am descopertit ca acasa e unde e ‘verde’, unde pot sa traiesc in armonie cu pamintul (asa cum dealtfel a facut-o romanul dintotdeauna), alaturi de oameni care il respecta si cauta sa il onoreze in variate moduri, de la simplul act de reciclare, pina la a-si instala panouri solare pe acoperisurile caselor.
Iar, daca in Canada sunt inca multe de schimbat in ceea ce priveste protectia mediului, eu am avut sansa de a locui in Ontario, unde Green Energy Act adoptat de liberali in 2009 ne-a adus in prim plan mondial prin inovatie, alaturi de Germania si alte citeva tari europene.
Acest act, care ne-a ajutat sa ne pastram ‘casa’ ‘verde’, mi-a mobilizat propria-mi energie in ultimele luni, dat fiind ca a devenit, din motive de cele mai multe ori neintemeiate, unul dintre punctele de dezbatere principale ale campaniei electorale.
Acest act, sustinut de toate partidele politice, cu exceptia conservatorilor, m-a determinat sa insir aceste ginduri si sa ma adresez voua, prieteni romani-canadieni, pledind pentru un vot favorabil actului. Nu e un act legislativ fara fisuri si concretizarea lui a avut si va avea provocarile ei, insa este singurul de acest fel pe continentul nord-american si pune bazele pentru un viitor curat pentru copiii nostrii.
Un viitor verde, in care sa ne simtim toti ca acasa!
Inainte de a vota joi, informeaza-ta asupra pozitiei fiecarui partid politic in ceea ce priveste energia curata :
http://comeclean.ca/official_responses
Cristina Popa
Voluntar Ecology Ottawa
www.ecologyottawa.ca
|
Cristina Popa 10/4/2011 |
Contact: |
|
|
