101 ani de viată ! - Florica Nicolescu, specialist în domeniul psihopedagogiei copilului
La Râmnicu Vâlcea, pe 7 octombrie 2011, Florica Nicolescu (născută Stafiescu), prietenă de o viată si colaboratoarea Dr. Florica Bagdasar în domeniul psihologiei copilului cu dizabilităti, împlinieste 101 ani. Ca si anul trecut, ziua ei de nastere va fi sărbătorită într-un mod specific secolului 21, prin video si internet, pe Skype (La Vâlcea rude apropiate, printre care si nepoata ei, Doina Tetcu, biografa ei principală. De departe, fiul Floricăi, Radu Nicolescu, doctor in matematică si profesor universitar de informatică la Auckland, Noua Zeelanda, cu sotia lui, Letitia, si Ileana Costea, din Los Angeles, California, co-autoare a articolului.)
Multi dintre cei care lucrează în domeniul psihologiei copilului îi poartă admiratie si recunostintă doamnei Florica Nicolescu, desi nu a fost cunoscută public. Motivul: doi ani de închisoare fără mandat de arestare, fără judecată, fără condamnare si 10 ani de interzicere de a-si practica profesia.
Doamna Nicolescu si-a sustinut diploma în Litere si Filozofie, cu specializare în psihopedagogie. În 1939 este detasată la Inspectoratul Scolar al Capitalei. În 1940 cunoaste familia Dr. Florica si Dr. Dimitrie Bagdasar, care tocmai se întorsese în tară după niste ani de desăvârsirea studiilor în America, desi ar fi putut rămâne acolo. Erau apreciati în lumea medicală. Doctorul Bagdasar este cunoscut azi ca fondatorul scolii romanesti de neurochirugie. In 1946 Dr. Florica Bagdasar devine Ministrul Sănătătii după moartea sotului ei si înfiinteaza Centrul de Igienă Mintală. In 1941 Dr. Florica Bagdasar publicase în Analele de Psihologie, volumul VIII, Bucuresti, articolul intitulat “Problema scolară a copiilor anormali ca inteligentă si comportament” în care se analizează metodele celorlalti mari cercetători din domeniul educatiei si igienei mintale ale copilului. “Un examen complet al copilului cu probleme nu se poate face decât în cadrul unei organizatii, o clinică scolară medico-pedagogică.” Florica Bagdasar îsi caută colaboratori, persoane cu experientă care să cunoască copilul, care să fi lucrat efectiv în scoală si ii propune o colaborare Floricăi Nicolescu care pe atunci avea sapte ani de muncă la scoala primară si la grădinită. Colaborarea intre cele doua Florici incepe in mai 1942 si va dura ani de zile. Impreuna cu Alexandrina Demetrescu, profesoară la Scoala de Educatoare “Pia Brătianu”, care vizitase scolile din occident si initiase o experientă la grădintă cu metodele noi (Decroly, Montesori) cele doua Florici aplică teste colective neverbale si, pentru cazurile necesre, Scara metrică a lui Binet-Simon în adaptarea lui Stefănescu-Goangă, împreuna cu specialisti veniti la Bucuresti din Cluj. Ideea Floricăi Bagdasar era că trebuie stimulat interesul copiilor care nu au tragere de inimă pentru învătătură, si că învătatul scrisului si cititului trebuie făcut în asa fel ca pentru copil să fie ca un joc.
Florica Bagdasar si Florica Nicolescu elaborează un Abecedar si o Aritmetică bazate pe o intensă documentare, cercetînd abecedarele românesti si străine, vizitand multe clase. Abecedarul era usor de urmărit, intuitiv, scrierea era conformă noii metode de scriere elaborată tot de cele două autoare – scrierea verticală simplificată, iar Aritmetica folosea “metoda grupată” adică concretizarea numerelor prin desene. Când Abecedarul a ajuns în mâna copilului si a început a fi apreciat de către învătători dând rezultate uimitoare la copii, celor de la conducere nu le-a fost pe plac: “Nu corespunde noii ideologii comuniste!” In 1946 Ministerul Educatiei le atrage atentia autoatrelor că în Abecedar există o rugăciune si că în el apare o poezie despre Mos Crăciun (nu Mos Gerilă!). Autoarele au scos rugăciunea. Totusi la a treia editare, Abecedarul a fost interzis. In ordinul de interzicere a Abecedarului nu se pomeneste nimic despre Centrul de Igienă Mintală, asa că Abecedarul continuă sa fie utilizat la Centru, unde se desfăsoară o activitate deosebit de sustinută între anii 1948-1951. Centrul se reorganizează, angajează noi specialisti, fără ca acestora să li se pretindă să fie membri de partid, pedagogi care întelegeu ce este debilul mintal si importanta diagnosticului care, stabilit într-o singură sedintă ar constitui o mare eroare. Fiecare copil lua parte la activitate frontal, dar se bucura si de activitate individuală. După multe sedinte, după tratament psiho-pedagogic se obtineau surprize plăcute, unii copii putând fi recuperati. Pedagogii de la Centru nu se ocupau numai de debilii mintali: veneau din capitală si din provincie, copii care rămăseseră în urmă la scoală, si care erau ajutati să se încadreze în clasă. Abecedarul era “O carte pentru toti copiii.”
La 8 septembrie 1951 Florica Nicolescu este arestată. La 10 octombrie 1953 este eliberată. La cererea ei de încadrare în învătământ i se răspunde : “Nu avem posturi pentru dumneavoastră”. Interdictia de a lucra în scoli a durat aproape 10 ani … Abia în martie 1960 este în fine încadrată. Era însă mereu controlată “cum examinează copiii”. A fost tinută de comunistii de la putere departe de scoală în anii cei mai buni pentru activitate, între 1951-1960, când avea 40-50 ani. Întrebată ce îsi doreste cel mai mult la cei 101 de ani, Doamna Florica Nicolescu răspunde: “Să înteleg de ce am fost arestată. De ce după ce am fost eliberată mi s-a interzis să îmi practic profesia pe care o stăpâneam atât de bine. ”
Florica Nicolescu rămâne în mintea si sufletul celor care au cunoscut-o ca un deosebit dascăl care a stiut să lucreze cu copiii. Impresionant este faptul că acei copii de care s-a ocupat, pas cu pas, si pe care i-a învătat să se poarte cu normalitate în viata de zi cu zi, recunosc că ea i-a făcut „om”.
Cateva marturisiri ale Floricăi Nicolescu
“Comunistii nu mi-au tăiat capul, dar m-au aruncat in puscărie pentru doi ani fără mandat de arestare si fără judecată si fără condamnare si m-au împiedicat 10 ani să-mi practic profesia.”
„Activitatea la materialul educativ si munca cu copilul în colaborare cu Dr. Florica Bagdasar durează până la 6 septembrie 1951 când sunt arestată. Arestarea s-a făcut fără ordin de arestare. Eram cu fiul meu, copil mic în brate, când trei bărbati au venit după mine în casă si m-au luat cu ei. Cei de la puscărie nu au vrut să mă primească. I-am auzit spunând că nu au ordin de arestare. O noapte si o zi m-au tinut pe o bancă într-un hol, ca pe o borfasă prinsă asupra faptului. A doua zi a început ancheta. Nici anchetatorul nu era lămurit asupra motivului arestării. Am fost dusă într-o celulă întunecoasă si friguroasă. Ancheta a durat un an si jumătate. Florica Bagdasar face interventiile necesare, dar nu primeste nici un răspuns. Aproape în fiecare zi eram mutată dintr-o celulă în alta. De ce? Eram împinsă, îmbrâncită. Mi se puneau ochelari negri la ochi. Nu-mi permiteau să stau pe scaun prea mult, nici să mă asez în pat ziua. Umilinte, insulte au urmat în tot timpul închisorii. La prânz mi se aducea mâncare. Mi-o împingeau cu piciorul prin usa întredeschisă, o scuipau, trăgeau o înjurătură, limbajul obisnuit. Nu eram lăsată să stau pe pat, eram singură în întuneric si frig; nu aveam săpun, nici prosop. Abia după 8 luni mi s-a permis să primesc un pachet de îmbrăcăminte de acasă.
Ca Ministru al Sănătătii, Florica Bagdasar a avut o activitate prodigioasă de eradicarea malariei, de ajutorarea celor înfometati în Moldova, a adus multe ajutoare din străinătate ... si rezultatul: comunistii au îndepărtat-o. Au obligat-o să demisioneze de la Minister si au acuzat-o de a fi reactionară, vândută vestului. Comunistii au înlăturat-o tocmai pentru că nu vroiau astfel de caractere pozitive. In perioada în care lucram cu Florica Bagdasar am fost solicitată să colaborez cu Aslan, Chisinevschi, Ana Pauker. Nu am răspuns acestor invitatii. Nu mi-am dat seama atunci că adevăratul motiv era de a mă face să mă despart de Florica Bagdasar. S-a ales atunci alt mijloc: arestarea mea, dar nu se găsea un motiv pentru arestare, si abia după câtva timp s-a scris în documentele mele “omisiune de denunt”. Complet fals. Nu este ceea ce apare în documentul de eliberare.
În ziarul “Scânteia” din 18 ianuarie 1953 apare un articol intitulat “Pentru lichidarea deformărilor antistiintifice în domeniul pedagogiei.” Centrul de Igienă Mintală se desfiintează. Se tin sedinte la scoli, se citeste articolul din ziar, după care se fac comentarii: „Centrul este condus de trădători, dusmani ai clasei muncitoare”.Articolul din Scânteia este reprodus în întregime în toate ziarele de specialitate din capitală si din tară. Articolul este prelucrat si discutat în toate scolile si în spitale. Această campanie furibundă durează aproape 10 ani. După aparitia articolului din Scânteia, în închisoare fiind, am fost trecută la munca de la fermele de lângă Bucuresti: Bragadiru, Domnesti. Acolo a fost mai bine. Eram măcar în aer liber. Mai puteam mânca un morcov, o ceapă. De la Domnesti am fost eliberată la 8 octombrie 1953. In biletul de eliberare nu s-a stabilit nici o culpă. Abecedarul nu era o dovadă legală. Părintii mei bătrâni si bolnavi au fost nevoiti să ardă toate cărtile din casă. Se zvonise în sat că am fost arestată din cauza cărtilor”.
Nota: Articolul este bazat pe mateirale publicate de Doina Tetcu si Ileana Costea în revista on line Omnigraphies: www.omnigraphies.com/modules/smartsection/item.php?itemid=708 si in Revista 22 din 21 decembrie 2010 , editie scrisă si online: www.revista22.ro/secretul-longevit259355ii-9588.html si www.revista22.ro/articol-9589.html si www.revista22.ro/articol-9589.html . Un reportaj despre Florica Nicolescu a fost publicat si de de Petre Bădică, în Romania Liberă din 26 noiembrie 2010, editie scrisă si online, pe baza materialelor primite de la Doina Tetcu si a interviului luat Doamnei Florica Nicolescu: www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/inchisa-de-comunisti-pentru-un-abecedar-capitalist-207388.html .
Articol scris de
Profesor Dr. Ileana Costea (CSU, Northridge, SUA) si
Doina Tetcu, Diplomat în Fizică (Bucuresti, România)
|
Profesor Dr. Ileana Costea (CSU, Northridge, SUA 10/2/2011 |
Contact: |
|
|
