Literatura canadiană : Evelyn Lau - Runaway
Încă de la „descoperirea” acestui roman, subintitulat atât de tentant „Diary of a Street Kid”, mi-am dat seama că el corespunde pe deplin interesului meu privind explorarea fenomenului literar canadian. Cu atât mai mult cu cât, după prezentarea cronologică de până acum, am astfel prilejul să mă apropii de creatia contemporană în acest domeniu, mai putin cunoscută si evidentiată atât de cititorii obisnuiti, cât si de critica de specialitate.
Autoarea acestui „Diary” apărut în 1989 la Harper-Collins din Toronto, pe numele său întreg Evelyn Yee-Fun Lau, s-a născut la 2 iulie -1971 în Vancouver (British Columbia), într-o familie de imigranti chinezi. La vârsta de 12 ani a început să publice poezii si scurte povestiri în revistele literare locale. Din cauza pasiunii si aspiratiilor sale, intră în conflict cu părintii, care intentionau s-o orienteze către o carieră de doctorită. Conflictul luând proportii, în 1986, la vârsta de 15 ani, părăseste familia si scoala, aventurându-se în tulburea lume a drogurilor, a prostitutiei, a devierilor mintale si a predispozitiilor sinucigase. Insistentele si minutioasele însemnări din această dramatică perioadă au constituit substanta actualei cărti, publicată când autoarea avea 18 ani. A fost o adevărată senzatie pentru cititori si pentru critica literară!...
Am citit cu ochi treaz si încordare cele 340 de pagini de insolite mărturii, de lansări în iresponsabile si degradante manifestări, de aprofundare într-o lume a disperării si pierzaniei, străluminată din când în când de tresăriri ale luciditătii si demnitătii de sine, ca si de speranta tinerei semnatare într-o posibilă, râvnită auto-salvare. Am fost uneori pe punctul de a renunta, considerând toate cele relatate ca o situatie specifică de perfidie din partea autoarei. Ce a vrut, ce a urmărit aceasta prin notarea stăruitoare a bizarelor scene si fragmente din perioada rătăcirilor sale la o vârstă hotărâtoare pentru formarea si destinul său? Nici nu stiu ce să subliniez mai întâi: sentimentul personal de repulsie, sau pe cel de tacită admiratie? Repulsie pentru viata libertină si incontrolabila decădere morală? Admiratie pentru intuitia si talentul artistic, pentru tăria recunoasterii faptelor reprobabile si încrederea în posibilitatea supravietuirii, ca o trecere necesară prin purificatorul purgatoriu dantesc? A vrut tânăra autoare să socheze cu orice pret, ori aceasta a fost calea inevitabilă de a răzbate în viată, până la dovedirea înzestrării sale artistice, pentru care a plătit pretul greu al alunecării pe panta degradării? Părerea mea este că viciul, plăcerea, disperarea si calculul rece, dar generos, au mers aici mână în mână, în atingerea aceluiasi scop al izbândirii finale. Cazurile unor autori care si-au biruit prin scris propria conditie existetială au fost numeroase în literatura universală. Tipic este cel al celebrului poet francez François Villon, clientul incorigibil al tavernelor si al temnitelor, osândit de mai multe ori la pedeapsa capitală, ca si cel al poetei engleze Sylvia Plath, care si-a pus capăt zilelor printr-un act necugetat. Dealtfel, aceasta, alături de americanul John Apdike si canadiana L.M. Montgomery (care si-a încheiat cariera printr-o superdoză medicamentoasă), au constituit pentru Evelyn Lau mărturisite modele literare, în proză si poezie...
Întrebarea, sau nedumerirea firească este cum, în acele sumbre împrejurări ale vietii sale, viitoarea autoare si-a păstrat luciditatea si responsabilitatea faptelor asumate? A tinut ea să fie o martoră a unei lumi secrete, abjecte, înlesnindu-ne posibilitatea unei documentări prin intermediul unui „agent” direct? Poate... Dar acest lucru l-a făcut cu riscul propriei compromiteri! Si aceasta contează în cele din urmă, pentru ceea ce reprezintă în momentul de fată, prin creatia sa de până acum, Evelyn Lau, apreciată drept „one of Canadian leading writers”...
Iată două însemnări din jurnalul autoarei, elocvente pentru realismul intenselor sale trăiri antagonice, în momentele de uitare de sine si în cele de lucidă auto-scrutare:”I don’t remember the past few days. I can hardly remember names. The earth bellows. I’ve been dropping acid daily, sleeping on the streets, doing downers. It’s like I am in a coma from all the drugs (...) I’m to drugged to be cautious, although their eyes repel me so much and I need kindness and love, not this! It’s so ugly. Afterwards they ply me with more drugs.” Si: „I’m not free, you know. Everywhere I walk I have to drug my thoughts and emotions with me like chains (...) Other people can take care of themselves, but you may not be as strong. It’s cold out here. What the hell am I trying to prove?” Ea visează mereu la viitoarea sa carte ca la o minune salvatoare – „ the book that will redeem me, justify my existence”...
Asemenea exemple, care mai de care mai imprevizibile si mai terifiante (droguri, alcool, tribulatii nocturne pe străzi, baruri, cuplări hazardate cu diversi „johns”, promiscuitate etc.), sunt numeroase, ele constituind punctele de atractie a cititorilor în această lectură repulsivă si relevantă în acelasi timp. Este la latitudinea acestora să parcurgă cartea si să judece cu discernământ aceste disgratioase picanterii literare. Pentru multi, autoarea poate fi receptată ca „a simple whore, a slut, a trash, a bitch, a hooker-sucker” etc., asa cum ea însăsi , cu regret, se proclamă uneori...
...Astăzi Evelyn Lau este autoarea a două semnificative volume de poezii („You are not who you claim” si „Oedipal Dreams”, 1990 si 1992). Acestora le-au urmat volumele de scurte povestiri „Fresh Girls and Other Stories” si „Choose Me”. Un nou volum de poezii din 1994 poartă titlul „In the House of Slaves”, în acelasi an fiind realizat si un film TV după „Runaway”. În anul următor i-a apărut primul roman, cu subiect obsesiv erotic, „Other Women”. A primit, între altele, Premiul Guvernatorului General, iar în „Canadian Encyclopedia” este prezentată ca o remarcabilă poetă, nuvelistă, romancieră si jurnalistă...
|
Ion Segarceanu 9/24/2011 |
Contact: |
|
|