Anastase Dragomir - - precursor al cabinei catapultabile
Începutul secolului XX a fost marcat de căutările si realizările din domeniul aviatiei. Multi tineri erau fascinati de aparatele zburătoare. Mentionez că la 17 august 1903 Traian Vuia a obtinut brevetul de inventie francez pentru aeroplanul-automobil ,iar în data de 18 martie 1906 a efectuat un zbor epocal pe terenul de la Montesson. Mai adaug că în 1910 Aurel Vlaicu s-a desprins de la sol cu un aparat mai greu decât aerul si a zburat 40 m.
Multi tineri din Brăila erau si ei fascinati de avioane. Printre acestia se număra si Ana Aslan, născută la Brăila cu trei ani înainte de trecerea în secolul XX. Visa să ajungă pilot. De asemenea George Fernic născut la începutul secolului XX, adică în 1900, la Galati , adică la o aruncătură de băt de Brăila a fost un mare constructor de avioane. Un alt tânăr al acelor vremuri, Ionel Fernic, maestru al romantei si tangoului românesc , vărul lui George Fernic, a fost un pasionat pilot civil.
Dar ,ca în orice început, au fost si multe tragedii. George Fernic a murit într-un accident aviatic când îsi pregătea zborul transatalnic de revenire în tară. Ionel Fernic a murit tot într-un accident aviatic fiind pasager al cursei Varsovia- Bucuresti- Salonic.
Ca o coincidentă ciudată , un tânăr născut la Brăila în aceiasi perioadă cu cei evocati mai înainte a inventat dispozitive, a inventat parasute, catapulte care să-i salveze pe piloti, care să-i salveze pe pasagerii avioanelor în situatii critice. Acest brăilean s-a numit Anastase Dragomir.
Pasiune si perfectionare prin muncă.
Anastase Dragomir s-a născut în data de 06 februarie 1896 la Brăila fiind al saselea copil al familiei .Tatăl său, Vasile Dragomir a luptat în războiul pentru independenta României din 1877.
Anastase Dragomir era pasionat , ca multi dintre tinerii acelei perioade ,ca multi dintre tinerii brăileni din acea perioadă de problemele aviatiei. Unii erau preocupati de realizarea unor noi tipuri de aparate de zbor, iar altii îsi puneau problema securitătii pilotului, securitătii pasagerilor în cazul unei catastrofe aeriene. Desi zborul cu un aparat mai greu decât aerul era la început, existau suficiente exemple din istoria zborului cu baloane care justificau aceste preocupări. Mi se pare interesant de mentionat întâmplarea petrecută în 24 iulie 1808 la Varsovia. Jordaki Kuparenko, de fapt moldoveanul Iordache Cuparencu, născut în împrejurimile Iasului, mai precis în actuala comună Călinesti-Serbăuti din judetul Suceava, si plecat în Polonia cu o trupă de teatru, a făcut trei demonstratii publice de zbor cu un balon confectionat de el din benzi de hârtie lipite. La al treilea zbor, efectuat în data de 24 iulie 1808, balonul s-a aprins , dar Kuparenko, prin manevrele inspirate pe care le-a făcut, a reusit să se salveze coborând cu balonul transformat într-o „parasută” , asa cum s-a consemnat în presa din Polonia. Au mai fost si alte catastrofe cu baloane. Istoria consemnează si solutii dedicate aviatorilor. În noiembrie 1911 , Gleb Kotelnikov din Rusia a brevetat „ o ranită de salvare cu o parasută cu deschidere automată pentru aviatori”. Acesta era contextul istoric în care Anastase Dragomir a plecat în Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul său sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor în caz de accidente.
Brevetul pentru cabina catapultabilă
La 3 noiembrie 1928 a înregistrat, în Franta, cererea de brevet "Nouveau systčme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne" si a obtinut Brevetul nr. 678566, din 2 aprilie 1930. Această inventie era "un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriană, fiecare pasager având o parasută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion astfel încât parasuta, împreună cu pasagerul instalat pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei", iar brevetul prevedea ca acest ansamblu de celulă-parasută să aibă mai multe comenzi, manevrate de pilot. Deoarece aviatia nu era într-un moment financiar favorabil, ideea acestui sistem de salvare a fost privită cu multă suspiciune de oficialităti si companii, din cauza scumpirii considerabile a constructiei avioanelor. După mai multe interventii, Anastase Dragomir a reusit să obtină finantarea necesară si a început construirea "cabinei catapultate", în mărime naturală.
A experimentat inventia în 28 august 1929 în apropierea aeroportului Orly, Paris . În acest scop s-a amenajat , după indicatiile inventatorului, un avion Farman, în care se instalase „ cabina catapultabilă” . Avionul a fost pilotat de aviatorul Lucien Bossoutrot, detinător al recordului de durată a unui zbor fără escală. Experienta a constituit o reusită, confirmând utilitatea acestei inventii. După demonstratie, ziarele franceze, printre care si "Excelsior" (în numarul din 29.08.1929), au subliniat prioritatea mondială, detinută de Anastase Dragomir în acest domeniu, precum si importanta inventiei pentru aviatie. Solutia propusă de Anastase Dragomir pentru autostabilizarea cabinei în cădere prin utilizarea a doua parasute auxiliare se regăseste în solutiile actuale de parasute si cabine catapultabile.
Continuarea cercetărilor în tară.
După experiment , Anastase Dragomir revine în tară unde, cu ajutorul căpitanului inginer Constantin Nicolau de la Serviciul tehnic al aviatiei române, repetă demonstratia pe aeroportul Băneasa din Bucuresti, în 26 octombrie 1929 . De data aceasta s-a folosit o avionetă AVIA , iar presa vremii printre care ziarul „ Universul” si „ Dimineata” a relatat cu lux de amănunte despre acest mijloc de salvare ingenios si practic.
Pe baza rezultatelor obtinute , continuă cercetările si perfectionează solutia initială. Tine seama că la altitudini mai mari de 4.000 de metrii aerul este rarefiat, că temperatura este mult sub zero grade Celsius, ajungând până la -550C, tine seama că dacă avionul zboară cu o viteză de 1.000 km/oră , în momentul iesirii pilotului din avion acesta este izbit de curentul de aer cu o fortă de trei tone . În 1950 a obtinut un nou brevet românesc cu nr. 40125/1950 pentru "Celulă parasutată". În descrierea acestei inventii se mentiona „.. folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus; folosirea unei cabine etanse sau semietanse, în functie de efectuarea zborului la anumite înăltimi si folosirea pentru pentru cabinele semietanse a unui dispozitiv mecanic care să permită, în caz de nevoie, debitarea oxigenului si aerului necesare vietii”.
După zece ani de căutări , în 1960, obtine un alt Brevet de inventie românesc cu nr.32323/41424 în care propune un avion de pasageri prevăzut cu cabine catapultabile pentru fiecare pasager.
Mai trebuie spus că si alti inventatori români au propus solutii pentru salvarea pilotilor, printre care Cornel Masticiu din Orăstie, Stefan Soverth, Grigore Bastan si Feinstein Marcel, fiecare obtinând unul sau mai multe brevete de inventie.
Solutia este aplicată la avioanele supersonice.
În anul 1959, a înregistrat o altă cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport, echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet românesc nr. 41424 din 1960 ). În cartea lui Jules Foch, "Technique des Avions", aparută la Paris în 1960 sunt prezentate si realizările inventatorului Anastase Dragomir, în domeniul catapultării pilotilor si pasagerilor din avioanele aflate in pericol de prăbusire. Ideea lui Anastase Dragomir se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice, militare, a scaunului ejectabil.
A murit în 1966 la Bucuresti.
http://gheorghe.manolea.ro
|
Gheorghe Manolea 9/24/2011 |
Contact: |
|
|
