Toamna si eu
Cer gri fara de luna
Si frunze care mor
Pamantul roadele-si aduna
Eu azi iar plang de dor
Ne-ntoarcem de unde-am plecat
O toamna ce-a trecut
O alta iar s-a instalat
Ce-a fost ieri e demult
Ce trist e cerul ,parca plange
Si cad lacrimi de ploaie
Durerea-n suflet imi ajunge
Si stinge-orice vapaie
Pe-aceeasi banca ce acum
Poate un an am stat
Acolo stau si azi ,si spun
Tot ce-am avut am dat
Am asteptat toamna sa vina
Am asteptat prea mult
Acum sufletul imi suspina
Acum incerc sa-l uit
Asa si dragostea se simte
Ca toamna se asterne
Dar dragostea mai des ne minte
Si tot mai mult pesemne
E frig afara,este frig si-n casa
In suflet iar melancolia ne apasa...
O frunza marunta in palma imi cade
O lacrima muta pe suflet ma arde,
Sunt una cu frunza ce-n palma o tin
Sunt lacrimi,sunt dor,sunt vis si suspin
Sunt singura-n lume, sunt toamna ce doare
Sunt eu si-aceeasi voi fi si toamna viitoare.
London
|
by Luminita Amarie 9/23/2011 |
Contact: |
|
|
