" Slove sugubete" - o carte de Florian Vladica
Profesorul Florian Vladica este un nume de referinta , cunoscut si apreciat in galeria dascalilor mehedinteni, timp de circa o jumatate de veac, desfasurand o prodigiosa activitate in instruirea si educarea catorva zeci de promotii de elevi, multi dintre ei deveniti, in timp, specialisti reputati in diverse domenii ale vietii si activitatii sociale.
Simultan cu activitatea didactica, el s-a afirmat si prin interesante preocupari cu caracter stiintific, cultural-artistic, printr-o bogata activitate publicistica, literara, materializata in cateva carti, sute de studii , articole pubicate in reviste din tara si strainatate.
Edificatoare si de un larg interes au fost, de exemplu, eforturile profesorului Florian Vladica pentru recuperarea si valorificarea mostenirii stiintifice a lui Stefan Odobleja, intemeitorul fundamentelor teoretice ale ciberneticii moderne, acestei mari personalitati dedicandu-i zeci de studii, numeroase comunicari cu prilejul unor reuniuni stiintifice nationale si internationale.
Conducator al Lectoratului Romanesc din cadrul Universitatii Turku (Finlanda), in anii 1980-82, impreuna cu studentii sai a fondat revista « Columna » (un adevarat mesajer de limba si cultura romaneasca in Scandinavia), de asemanea a editat revista« Confidente », in cadrul Colegiului Tehnic Decebal din Drobeta Tr. Severin, unde si-a desfasurat activitatea didactica in ultimii ani, premergatori pensionarii. Tot aici, a infiintat si condus Societatea Culturala « Ciocarlia », prin mijlocirea careia a stimulat creativitatea, preocuparile extrascolare, stiintifice si cultural-artistice ale elevilor sai.
Episodului finlandez i-a fost dedicata, ulterior, valoroasa carte « COLUMNA sau o intamplare mioritica in patria Kalevalei », in timp ce activitatii din cadrul Colegiului Decebal i-a dedicat, in ultimii ani, volumul « CONFIDENTELE unui liceu centenar”, ambele lucrari imbinand armonios domeniile stiintific si literar-artistic.
Recent, domnul Florian Vladica ne-a oferit o noua carte interesanta si valoroasa, « SLOVE SUGUBETE », care se citeste pe nerasuflate si cu zambetul pe buze, reunind mai multe genuri si specii literare, gandul intelept, dar si umorul, hazul de necaz, fericit imbinate si cu generoase talcuri, invataminte. Cititorului i se ofera, de data aceasta, si placuta surpriza de a descoperi, cu bucurie, ca autorul poate fi si un poet inspirat, dovada, in primul rand, numeroasele dedicatii versificate, catrene sugubete, dar mai ales epigramele din primele pagini, care evidentiaza disponibilitati reale pentru aceasta specie poetica, doar sporadic valorificate pana acum in unele reviste din tara si strainatate.
In «Cuvant Inainte » autorul isi justifica astfel aparitia acestei carti : « Implicat direct, prin profesia de aproape o jumatate de veac, in viata scolii, in domeniul deopotriva complex si pretentios al invatamintului, dar si-n viata sociala, ca cetatean, ca modest slujitor al culturii, a fost firesc sa constat multitudinea si diversitatea aspectelor, poztive sau negative, ce caracterizeaza acest spectacol cotidian al cetatii, in care, vrand-nevrand, toti suntem deopotriva spectatori dar si actori.
Aspectele pozitive, comportamentele si faptele laudabile, meritorii ale oamenilor intelepti, vrednici, generosi si cinstiti constituie partea frumoasa si constructiva a peisajului social, care ne bucura pe toti si s-ar cuveni sa fie in mai mare masura evidentiata si prin mijloacele mass-media…
In volumul de fata, intr-o prima parte, cu exceptia unor mesaje, dedicatii, incarcatura majoritara o reprezinta « rimele sugubete », glumele si epigramele care vizeaza, mai ales, o serie de metehne, aspecte mai putin agreabile, adeseori chiar comice, hazlii, din domeniile invatamintului, politicii, din activitatea unor slujitori ai statului, chiar semeni ai nostri, alaturi de care ne petrecem viata de fiecare zi. Asemenea aspecte, bazate intrutotul pe date reale, au fost cunoscute, constatate direct sau din noiamul de relatari, informatii oferite, cu generozitate, de presa, de posturile de radio si televiziunea centrale si locale... Oricum, glumele sau aluzile hazlii, critice din aceste epigrame, catrene umorostice se vor straine de subiectivismul partizan, de tendentiozitatea rautacioasa, batjocoritoare si ofensatoare… ».
Volumul este echilibrat structurat, pe urmatoarele capitole :
I. « Glume si epigrame. Varste. De la tinerete pana la batranete. Lumea copiilor. Familia si scoala. Politica, alte domenii, unele institutii. Viata cotidiana. Moravuri si naravuri.
II. Dedicatii, mesaje familiale si amicale.
III. Bijuterii literare. Versuri si proze. Cugetari, maxime. Buchet de cantece populare.
IV. Zambiti, va rog. Umor pentru toate varstele. »
Se poate aprecia ca partea cea mai consistenta o constituie epigramele, care sunt scrise cu un deosebit si fin simt al realitatii, pe un ton optimist si glumet. Cateva exemplificari pot fi edificatoare. .Ce este logodna ? « Logodna, daca vrei sa stii, baiete, /Fiindca te vad grabit la–nsuratoare,/E un arest lejer care precede, / Pentru tot restul vietii – o condamnare ».
Badea Gheorghe si dansul : « Dansuri de-oras, de vrei sa stii, Marie,/Sa-ti spun asa, cu vorbe radicale,/ Sunt semne verticale, sa se stie,/Ca vin apoi tranteli orizontale ».
Autorul surprinde in epigrame ganduri, sentimente, dorinte, gesturi, trairi, atitudini, comportamente. Iata cum vede epigramistul o suparare : « -De ce te-ai suparat, draga, pe Naie ?/-Pai… Un cantec pornografic mi-a cantat./-Dar asta nu-i motiv de suparare ./-Ba da, fiindca doar l-a fluierat ».
Sinceritatea este redata cu acelasi subtil umor : « -Spui ca m-am maritat cu tine / Fiindca –aveam multi bani ?! / -Nu. Eu te-am luat caci eram lefter / De- aproape zece ani ».
Pe deplin reusite sunt si epigramele referitoare la lumea copiilor, la familie si scoala, de asemenea cele care vizeaza viata politica, iesind in evidenta atitudinea polemica, pamfletara a autorului. in ce priveste pe juristi, epigramistul are replica : « Fiind stat in stat adesea, chiar mai presus de lege,/Cu privilegii proprii, salarii sfidatoare,/Nici azi juristii nu pot a intelege / Ca-i gloata-n suferinta si tara la stramtoare ».
Nici impozitele exagerate nu sunt trecute cu vederea: « Impozitand chiar si terenul de sub case / Pentru-a salva economia noastra schioapa, / Ma tem ca guvernantii nu se lasa / Pan nu platim impozit si pe cavou, groapa ». Aflam cum este si campania electorala : «Campania electorala / S-a vrut a fi un vis frumos / Dar fu, de fapt, o abureala, / Un spectacol disgratios ». Nu este iertata nici lacomia unor parlamentari : « Desi au vile, locuinte-n Bucuresti, precum se stie,/ Unii parlamentari parsivi cer bani pentru hotel, chirie./De-i saracie–n tara, criza, a lor deviza, deocamdata,/Ramane-aceeasi : Profita-acum, nu lasa pe-altadata ».
La fel de reusite pot fi socotite si epigramele referitoare la unele metehne, vicii ale semenilor nostri, la birocratia care starneste atatea neajunsuri in viata si activitatea cotidiana, in administratie, politie si alte domenii.
Remarcabile, adesea emotionante, sunt si dedicatiile familiale (adresate sotiei, copiilor si nepotilor, altor rude apropiate), precum si cele adresate unor artisti, scriitori, prieteni sau cunoscuti din domeniile invatamentului, literaturii si artelor, chiar oameni simpli dar cu merite deosebite, unii trecuti deja in vesnicie (Angelica Stoican, Gheorghe Rosoga, Irina Zoican, Constantin Gherghina, Stefan Popa Popa’s, Alexandru Ciurea, Silvestru Moraru, Rafael Ciorascu, Romulus Cojocaru, Pavel Petrovici, Ion Vladut, Fani Oneci s.a.).
Capitolul « Bijuterii literare » este mai mult decat cuceritor, incluzand, pe baza unei riguroase selectii, cateva dintre cele mai izbutite creatii poetice, traduceri din literatura universala ale unor fosti elevi ( precum : Mihut Ofelia, Anca Vladica, Dafinoiu Bianca, Costache Cristina) sau studenti ai sai de la Lectoratul Romanesc din Finlanda.
O placuta surpriza o constituie reproducerea, dintr-o publicatie romaneasca din Toronto, a unui articol semnat de Mihai Eminescu, in care, printre altele, se exprima si unele constatari referitoare la viata politica, intrutotul valabile si pentru zilele noastre : « De cand este lumea, nu s-a vazut ca un popor sa stea politiceste sus si economiceste jos ; amandoua ordinele de lucruri stau intr-o legatura stransa : civilizatia economica e muma celei politice… Nu exista un izvor de avutie decat munca, fie actuala, fie capitalizata, sau sustragerea, furtul. Cand vedem milionari facand avere fara munca si fara capital, nu mai e indoiala ca ceeace au ei a pierdut cineva… Mita e in stare sa patrunza orisiunde in tara aceasta ; pentru mita, capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii. Oamenii care au comis crime grave se plimba pe strade, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie ».
La fel de intreresante sunt cateva cugetari ale lui Petre Tutea, Radu Gyr, Mihai Codreanu cat si unele versuri de mare cutezanta si risc ale lui Pastorel Teodoreanu, vizand evolutii si evenimente politice grave din primii ani ai comunismului romanesc (Un exemplu : « Din Banat pana la Iasi / Se resimte lipsa sarii / Fiindca cei mai multi ocnasi / Au ajuns la carma tarii »). Regasim la acest capitol si cugetari pline de intelepciune ale unor personalitati celebre (Tagore, Napoleon, Seneca, Aristotel, Voltaire, G. B. Shaw, F. Nansen, C. Brancusi, N. Iorga s.a.), de asemenea un buchet de cantece populare stravechi, preluate, cu decenii in urma, chiar de la mama autorului cartii.
Capitolul ultim, sugestiv intitulat « Zambiti, va rog. Umor pentru toate varstele » se citeste cu o deosebita placere, gratie umorului subtil, poantelor inspirate si pline de haz, limbajului colorat si glumet, mai ales cand se fac referiri la firea si traditiile oltenilor, la « socriada », la unele situatii hazlii din lumea medicala, a politistilor sau a celor stapaniti de patima betiei etc. Nu putem omite macar cateva exemple, versificarile apartinand, evident, autorului cartii. Olteanul si televizorul : « Langa televizor, oltenii, prevazatori sau chiar de frica, / Aseaza ades un tarnacop, dar nu pentru scandal / Ci pentru ca, eventual, daca-un canal, cumva, se strica, / Sa sape, grijulii si prompt, un alt canal ». Sau : « Obisnuiesc adeseori oltenii, / Cand fulgera, sa rada incantati, / Convinsi ca-n ciuda ploii, a vremii, / In clipa aceea-s fotografiati ». O expicatie si pentru lipsa de performanta in patinajul oltenesc : « Vina lipsei de performanta-n patinaj, / Oltenii cred ca relieful, natura chiar o poarta, / Cauza de baza, marele necaz, / Fiind lipsa de balti, de lacuri in panta ».
Prietene Vladica, ai scris o carte luminoasa ca o zi de primavara, incarcata de umor si veselie, in care versurile tale redau, cu o rara gingasie, optimismul, bucuria vietii, increderea in semenii care ti-au daruit generos din comoara lor de intelepciune.
Felicitari si … la mai multe astfel de carti. Volumul « Slove sugubete », la care m-am referit, te recomanda ca un condeier cu vocatie, care neaparat trebuie sa se ia in serios.
|
Virgiliu Tataru 9/20/2011 |
Contact: |
|
|
