Românii din jurul frontierelor tării
Dovada faptului că populatia românească a fost dintotdeauna numeroasă este însăsi răspândirea ei în grupuri mai mult sau mai putin compacte în jurul actualului teritoriu al tării. Fată de aceste populatii românesti trebuie dusă, din tară, o politică mai activă, poate nu chiar la modul în care o face Ungaria cu maghiarii rămasi în afara frontierelor, dar oricum mai mult decât o face astăzi România. Desigur, dat fiind rolul tării noastre în cadrul structurilor euro-atlantice, aspiratia la integrarea în Spatiul Schengen, tratarea problemei trebuie realizată diferentiat, în functie de factorii politic-sociali din tările respective.
România trebuie să dorească doar ce-si doresc românii din tările înconjurătoare, în principal demonstrarea, în timp si spatiu, a existentei unei mari populatii latine, separată nu din vina ei de restul lumii latine. În orice conditii trebuie păstrate limba si traditiile, care atestă rădăcinile comune ale românilor. Trebuie actionat în directia activării permanente a constiintei de sine a romanitătii, iar în acest caz MAE îsi va folosi datoria de a negocia cu politicienii tărilor vecine pentru o recunoastere a statului minoritar si împotriva asimilărilor fortate, făcând-o conform principiilor deja consolidate pe plan european. Nu ar fi în avantajul românitătii amestecul în treburile interne ale altor state, acordarea dublei cetătenii si astfel transformarea României într-un culoar de liberă trecere spre Occident. Circulatia fortei de muncă este reglementată în fiecare stat, ca o problemă internă. Din considerente politicianiste, unii au considerat necesar, de pildă, în relatia cu Republica Moldova, ca România să se considere un fel de tară-mamă, acordând, în scop electoral, posibilitatea tranzitării tării spre UE, blocându-si astfel singură intrarea în Schengen. România ar putea, în schimb, crea facilităti pentru potentialii investitori români din alte tări. Ar trebui să acorde mai multă atentie Zonei Timocului, din Serbia si Bulgaria. Românii de aici, considerati „vlahi”, nu se bucură de drepturile pe care le au basarabenii, bucovinenii, cei din Maramuresul Istoric sau bănătenii din Vest. Cu toate că e de domeniul evidentei faptul că e vorba de cea mai veche populatie românească, Sudul Dunării fiind primul colonizat de romani, sârbii si bulgarii le ignoră latinitatea. După Primul Război Mondial, o delegatie din Timoc s-a deplasat la Conferinta de Pace de la Paris, solicitând inclusiv presedinteui Wilson, aderarea la România Mare. Proiectul ar fi reusit dacă guvernul dâmbovitean s-ar fi implicat. În prezent, cu exceptia fundatiei ASTRA, care a realizat congrese ale românilor de pretutindeni si a sprijinit actiunea privată de construire a unei biserici, statul român nu a negociat cu vecinii de la egal la egal drepturile acestei minorităti. Totusi timocenii si-au păstrat un folclor interesant si pretios, reusesc să rămână români ortodocsi într-o lume slav-ortodoxă. Au nevoie de un învătământ de stat, românesc, de scoli si biserici. Nivelul lor de trai este mai bun decât cel al multor regiuni din România, dar ei aspiră spre împliniri spirituale, lucru pe care, se pare, îl întelegem mai greu. În fine, cea mai eficientă întâlnire a tuturor românilor din zonă se poate realiza prin permanentizarea festivalurilor folclorice, care pot releva eficient unitatea de cultură si obiceiurile comune. Alături de muzică si dans, expozitii de obiecte artizanale si costume. ACESTE ACTIUNI TREBUIE SĂ AIBĂ LOC ÎN ROMÂNIA. Istoricii va trebui să rescrie ceea ce deseori a fost contrafăcut – istoria comună a românilor. Va trebui să trimitem, în zonele mai putin favorizate, manuale de învătarea limbii, volume de beletristică în româneste. Este necesară înfiintarea unui Minister cu probleme ale românilor de pretutindeni, institutie care să dea greutate unei activităti de care depinde însăsi fiintarea românilor din tările vecine si diaspora în cadrul latinitătii.
|
Lucian Bureriu 9/16/2011 |
Contact: |
|
|