Când "cei usurati aprind focul in cetate, inteleptii potolesc mânia "
Incidentele care au avut loc la Londra luna trecută (august) au fost considerate ca cele mai violente din ultimii 30 de ani. Potrivit politiei londoneze, peste o mie de persoane au fost arestate, dintre care 396 minori. Violentele, care au început în nordul Londrei s-au extins ulterior în mai multe orase britanice, între care Birmingham, Manchester si Liverpool. A fost vorba în principal de actiuni de efractie, vandalizări de autoturisme si furturi, dar si incendii provocate. Incidentele au provocat o mare indignare asupra populatiei acestei tări si au determinat o reactie fermă din partea autoritătilor. Potrivit Scotland Yard, din cele 1.838 de persoane retinute în timpul violentelor, 1.049 au fost puse sub acuzare, 218 dintre acestea fiind minore. Premierul britanic David Cameron si-a întrerupt vacanta si a declarat în Parlamentul britanic : „Nu este vorba despre politică, nici despre manifestatii, ci despre furt […] Aceasta este infractionalitate, pur si simplu si pentru aceasta nu există scuze. Nu este o problemă de sărăcie, ci de cultură. O cultură a violentei, lipsei de respect fată de autoritate […] trebuie să arătăm lumii că Marea Britanie nu este o tară care distruge, ci o tară care construieste, care nu se resemnează, o tară care face fată, care nu priveste în urmă, ci totdeauna înainte”. În cele din urmă violentele au fost stopate, fiind antrenati în această actiune 16000 de politisti. Au fost implicate persoane cu statut social diferit, copii, tineri si oameni mai în vârstă.
De aici începând, fenomenul, fiindcă el poate fi denumit astfel, poate fi amplu analizat. Nu am să îndrăznesc decât o succintă analiză, privită din punctul de vedere al libertătii zilelor noastre, prost înteleasă de unii oameni. Si nu este o remarcă nouă si nici restrânsă, ci valabilă pentru foarte multe tări de pe glob.
Libertatea este un concept filosofic, a cărui semnificatie ar putea fi rezumată prin sintagma „lipsa constrângerilor”. Ea zugrăveste comportamentul uman. A fost o temă care a preocupat filosofii, teologii, precum si statul.
Pentru Socrate, de exemplu, libertatea este poarta tuturor dereglărilor individuale si sociale, calea spre desfrâu si descompunere; pentru Aristotel, apărător al libertătii, este poarta prin care intră bucuria de a trăi, poarta prin care intră viciile fiind cea a pasiunii. Venind mai aproape de vremurile noastre, pentru filosoful britanic John Stuart Mill (1806–1873), libertatea este determinată de raporturile dintre individ si societate, sfera libertătii umane cuprinzând anumite libertăti printre care si „libertatea alegerii unui stil de viată”. Si ce stil de viată trebuie ales? Chiar nu stim să alegem, nu stim să discernem? Stilul de viată presupune într-adevăr cultură! Este gustul pentru elevat si frumos. Stilul nu presupune cantitatea, ci calitatea; înseamnă atitudine corectă, cuviincioasă, actiune folositoare, idei sănătoase, înseamnă bucuria de a trăi, dragostea, prietenia, dorinta de a te înălta, de a deveni o persoană cu o carte frumoasă de vizită. Căci a fi bogat si a fi lipsit de caracter, nu poate fi decât un stil ales dăunător atât tie cât si oamenilor din jurul tău.
Pentru a ajunge să te poti bucura de libertate, trebuie mai întâi să-ti înfrângi barbaria, pe care o purtăm fiecare dintre noi, unii într-o măsură mai mică, altii mai mare, si pentru a-ti înfrânge barbaria trebuie să te cunosti pe tine însuti si să reusesti să-ti modelezi caracterul. La început te ajută părintii, scoala, mai apoi te străduiesti singur să dobândesti un comportament moral care să fie în armonie cu cei din jur. De altfel normele comportamentului moral au fost cuprinse în cele zece legi biblice comune religiilor mozaică, crestină si mahomedană, religii dominante si la ora actuală în lume. Incorectitudinea, obrăznicia, minciuna, lipsa de respect, tin de zonele întunericului; spiritul benefic, este cel creator, spiritul malefic este distrugător; omul care ia în brate spiritul malefic ajunge la desfrâu, se deconectează de la spiritul Divin. „Vai de feciorii răzvrătiti, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate!”(ISAIA 30, 1)
Conceptul de libertate ideal în societate se presupune a fi acela în care orice om e liber să facă ceea ce doreste, atâta timp cât nu încalcă libertatea altui om. Există, după câte am aflat, si extremele acestui concept. Una dintre extreme este libertatea totală reprezentată în principal de către curentul Punk. Filosofia acestui curent e simplă: „Sunt liber să fac ce vreau, inclusiv să îmi înfig bocancul în faţa ta”, filosofie total anarhistă. Curentul Punk a apărut între anii ’76-’80. Un adept Punk trebuia să fie altfel decât ceilalti, să socheze, violenta fiind omniprezentă în manifestări, de la înfătisare, la limbaj, comportament; un revoltat fără cauză, un om nelinistit, căruia îi place să trăiască periculos. Cealaltă extremă este reprezentată de totalitarism, în care nimeni nu are dreptul să facă nimic decât ceea ce i se spune. Chiar dacă la prima vedere par două extreme total diferite, ele au un lucru în comun, ni se spune, si anume acela că societatea e împărţită în două grupuri, unul care are libertatea totală si unul care nu are deloc.
Rolul statului ar fi să se apropie cât mai mult posibil de conceptul ideal de libertate, cât mai mulţi oameni să se poată bucura de cât mai multe libertăţi. Pentru a asigura acest lucru există legi care trebuie respectate. Corectitudinea comportamentală este o manifestare de respect în primul rând fată de tine, dar si fată de cei din jurul tău, respect „fată de autoritate”, după cum a exprimat Premierul britanic. A te purta corect, politicos, a fi calm, a cunoaste legile tării si a le respecta, indică un om care-si iubeste tara, un om instruit, un om care a învătat să se poarte în societate. Astfel de oameni oferă încredere si lumină celor din jur lor. Iată câtă dreptate a avut premierul britanic când a afirmat că este „o problemă de cultură”!, morala fiind aceea care trebuie să stea la temelia culturii unui individ si a vietii politice a societătii, deoarece se mai întâmplă „să fii instruit, dar nătâng, brutal si simplist” spunea un gânditor român. Mergând mai în adânc, filosoful german Friedrich Nietzsche afirma că morala apartine credintei nu politicii. Ce ne spune Biblia despre mânie? „Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieste în sânul nebunilor.”
Filosoful român Nae Ionescu (1890-1940) precizează că problema libertătii se pune în modul următor: „Există mai multe drumuri de urmat si omul alege unul din ele. El alege, dar el nu poate actiona decât atunci când cunoaste conditiile multiple în care această actiune este posibilă. Dacă nu cunoaste aceste posibilităti si implicatii, atunci actiunea nu o face el, ci ea se întâmplă cu el.” Cu alte cuvinte, este luat de val, în necunostintă de cauză! „Există întotdeauna o limită a libertătii. Este un nonsens să se vorbească despre o libertate absolută. Omul nu poate fi liber să facă orice vrea el: Libertatea îsi are limitele ei, care sunt indicate de natura omului. Prin urmare, tot ceea ce depăseste normalul, natura omului, poate să fie interzis, fără însă ca aceasta să reprezinte un atentat la libertate.”
Statul la emiterea legilor are în vedere conceptele de bine si rău si găseste un echilibru pentru a reusi să asigure libertatea cetăţenilor săi. Dar mai sunt si reguli pe care statul nu le poate stabili si care ţin de bunul simţ al omului. Iată că ajungem din nou la Credintă, la religie, la invocarea Decalogului care este suma bunului simt crestinesc (Porunca a VIII: „Să nu furi” si porunca a X-cea: „…să nu poftesti vreun alt lucru care este al aproapelui tău"). Dintre cele sapte Păcate capitale, face parte si Mânia, numită si furie, prin care se întelege respingerea iubirii si adoptarea sentimentelor răzbunătoare si a gândurilor pline de ură. Este minunat să ai moralitate de ordin religios! Si cartea de căpătâi a acestei moralităti este Biblia. Se stie că o viată lipsită de credintă este o rătăcire în spatiu si timp. Rătăcim, rătăcim si nu mai găsim calea cea bună!
Apostolul Pavel spunea acum 2000 de ani că morala este înscrisă în inima omului. Există o lege morală cu care te nasti, adică acea predispozitie de a alege binele de rău; dar există si o constiintă morală, cea care-l face pe om să discearnă cu bună stiintă, adică cunoscând, să poată alege si să se manifeste ca atare. Atât legea morală cât si constiinta morală (constiinta fiind un produs al activitătii creierului uman) îsi au izvorul în fiinta lui Dumnezeu. Constiinta morală se poate căpăta în timp, după cum am spus prin educatie, cultură. Ce cultură, ce educatie au avut acei copii implicati în incidente? Care a fost rolul familiei, a scolii, a Bisericii?
Libertatea poate fi si poarta de intrare a viciilor, însemnând si dreptul de a păcătui, de a face si rău nu numai bine, dar evlavia (religiozitatea) înseamnă a cunoaste si a lua din libertate numai ceea ce este bun si frumos, adică a discerne, din dragoste de Dumnezeu.
Întelepciunea poporului român a creat multe zicători, versuri, în legătură cu educatia omului, a copilului.
Redau mai jos fragmente din „Vorbe cu tâlc” ale poetului român Vasile Militaru (1885-1959) decedat într-una din închisorile comuniste: „Când copilului nuiaua nu-i stă - sfânt - la poarta mintii,/ Râde fericit copilul, dar la urmă plâng părintii! […] Pe copil să-l tii în frâie, de vrei om la toti să placă;/ Nu-l lăsa orice să-ngâne, nu-l lăsa orice să facă;/ Nu-l lăsa după plăcerea-i unde vrea el să se ducă;/ Din acelasi lemn se face si icoană si măciucă./ În răsfăt de-ti cresti copilul si-l lasi zilnic fără frâu,/ Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.../ Căci, precum îti cresti copiii, vor fi oameni sau neoameni:/ Din ogor nicicând nu iese decât ceea ce sameni!/ Cei care trudesc o viată si comori mereu adună/ Ca să lase mostenire la copii o viată bună,/ Din copiii lor fac trântori care-si vor munci doar dintii/ Să mănânce toată viata ceea ce au strâns părintii.”
Desi trăim alte vremuri, poate este bine să cunoastem si gândurile celor de dinaintea noastră.
Si despre celelalte aspecte ale fenomenului, poate… cu altă ocazie. Dar ar fi trist să mai existe!
Raleigh, Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 9/16/2011 |
Contact: |
|
|
