Alexandru Ciurcu- jurnalist . Inventator al propulsorului cu reactie
Cunosc mai multi jurnalisti, din presa scrisă sau vorbită, care initial au terminat o facultate tehnică. Unora dintre ei le-am predat si eu discipline tehnice. Au fost studenti foarte buni. La vremea aceea facultătile tehnice aveau căutare dar ei s-au simtit atrasi de presa scrisă sau vorbită. În termeni matematici putem spune că si reciproca este adevărată .Oameni care s-au specializat, mai întâi , în jurnalism sau stiinte umaniste dar au fost atrasi de tehnică, de inginerie. Unii dintre ei a ajuns la performante cu valoare mondială. Un exemple este si Alexandru Ciurcu.
Alexandru Ciurcu s-a născut la data de 29 ianuarie 1854, în comuna Sercaia, Brasov, într-o familie de vechi cărturari. Familia sa provenea din Muntenia .Deoarece tatăl său, Neculai Ciurcu, a participat la Revolutia din 1848 , acesta, împreună cu familia, a fost nevoit să se refugieze în Transilvania. După terminarea liceului la Brasov, în 1872, s-a înscris la Facultatea de drept din Viena dar a făcut în paralel si studii tehnice între 1873 si 1876. După terminarea facultătii se dedică activitătii jurnalistice sub îndrumarea lui CA Rosetti si înfiintează la Bucuresti câteva jurnale românesti editate în limba franceză pentru a avea o circulatie europeană. În această perioadă i-a cunoscut pe I.L. Caragiale si Mihai Eminescu. În timpul Războiului de Independentă din 1877- 1878 a fost corespondent de război ,iar acolo, pe câmpul de luptă s-a împrietenit cu Nicolae Grigorescu, pictor de front, cel care avea să redea în tablourile sale multe scene de eroism ale soldatilor români la Grivita si Rahova. Amintesc numai tabloul „ Atacul de la Smârdan”.
După terminarea Războiului continuă activitatea de jurnalist si se împrieteneste cu Just Buisson , reprezentat al agentiei de presă „Havas” la Bucuresti. I-a apropiat profesia de jurnalist, dar i-a legat pasiune pentru tehnică. Asa se face că în 1882 au pus la punct detaliile tehnice ale unui motor cu reactie. În 1885 este expulzat de guvernul din acea perioadă datorită criticilor virulente pe care le publica în ziarele vremii, dar pe motiv că era cetătean străin. Nu se înfăptuise încă Unirea cea mare.
O viată dedicată studiului si experimentului.
În final se stabileste la Paris unde, împreună cu francezul Just Buisson, studiază problema propulsiei aeronavelor mai usoare decât aerul, respectiv propulsarea dirijabilelor, la vremea aceea în mare vogă. Propulsorul se baza pe forta de reactie care se dezvoltă la evacuarea gazelor dintr-un recipient aflat sub presiune. Au făcut mai multe experiente si au ajuns la concluzia că acesta poate fi folosit la propulsarea unui vehicul care se deplasează în aer, pe apă sau pe sol. Definitivează inventia” Ambarcatiune cu reactie-Propulsorul reactiv” , numită mai apoi „ Propulsorul cu reactie Ciurcu- Buisson”. Au propus montarea motorului reactiv pe balonul-dirijabil construit de Gaton Tissandier si prezentat la Expozitia de electricitate de la Paris din 1881.
Ei construiesc si experimentează pentru prima dată în lume un motor cu reactie. Motorul era format dintr-o butelie de aramă, având o capacitate de 2 l si un orificiu de evacuare, cu diametrul de 3 mm. Amestecul introdus producea, prin ardere, o presiune interioară de 10-15 atmosfere. Nu se cunoaste compozitia amestecului. În descrierea Brevetului se spunea doar că „arde lent în recipiente închise fără să lase reziduuri; produce un volum mare de gaze ( are o detentă puternică) ; se fabrică usor; are un pret redus”.
La 13 august 1886, ei au experimentat, cu succes, pentru prima oară în istoria tehnicii, o ambarcatiune cu un motor reactiv. Experienta a avut loc pe Sena, contra cursului apei, si a durat 15 minute. Presa din Paris a consemnat acest eveniment mentionând că “o barcă fără pânze, fără vâsle sau zbaturi a urcat pe Sena împotriva curentului”. Autorii au primit Brevetul francez 179001 din 12.10.1886 , iar ulterior au brevetat solutia si în Germania, Anglia, Belgia si Italia. Cu ocazia primei experimentări au constatat că este nevoie de o putere mai mare. În consecintă, au mărit capacitatea buteliei si au reluat experimentul în data de 16 decembrie 1886.Din păcate, în experimentul făcut tot pe Sena, Just Buisson si-a pierdut viata, iar reputatia lui Ciurcu a fost afectată. Despre aceste experiente a scris un articol intitulat “ Expérience du propulseur ŕ réaction” si care a apărut în revista La Nature nr. 755 din 2 iulie 1887. Cercetările au continuat , iar experimentările efectuate cu un motor montat pe un vagonet au demonstrat posibilitatea utilizării motorului cu reactie fără pericol de explozie.Asadar, ei au construit si au experimentat primul motor reactiv cu combustibil lichid care putea fi utilizat pentru deplasarea pe apă sau pe sine. Au intuit si posbilitatea utilizării în aeronautică dar moartea lui Just Buisson si lipsa banilor au făcut ca această solutie de aplicare să rămână doar la stadiul de proiect. Experintele făcute de Ciurcu si Buisson pot fi date ca exemplu de metodologie pentru verificarea experimentală a unei solutii tehnice. Propulsorul era destinat dirijabilelor, dar experimentarea pe o aeronavă era mai dificilă. Au găsit o metodă foarte ingenioasă pentru simularea conditiilor reale : propulsarea unei bărci. Montarea propulsorului a fost mai usoară, urmărirea experimentului s-a făcut direct. Pasiunea si dorinta de a demnostra corectitudinea unei solutii este un stimulator recunoscut al creativitătii.
Chemarea pământului străbun.
Desi era în exil , Ciurcu s-a ocupat de amenajarea pavilionul românesc de la Expozitia Universală din 1889 organizată la Paris pentru a aniversa centenarul Revolutiei Franceze. Vă reamintesc că Turnul Eiffel a fost inaugurat cu ocazia aceluiasi eveniment. Ca răsplată pentru implicarea sa în organizarea pavilionului românesc , i s-a permis revenirea în tară.
A revenit în tară în 1890 si a condus timp de 10 ani ziarul “Timpul”.A locuit pe strada Labirint la numărul 13. Propulsorul cu reactie a stat multă vreme în magazia casei de la această adresă. Si în această perioadă si-a pus în valoare spiritul practic oragnizând la Copăceni, pe Arges, o fermă model unde s-a ocupat de viticultură, pomicultură , zootehnie.
Iată cum îl descria publicistul N.D.Cocea în 1913:” Un cap admirabil de expresie. Scrijelat,brăzdat,tăiat cu cutitul si cu dalta, capul lui Alexandru Ciurcu pare un broz de Rodin, scăpat dintr-o sală de expozitie, cu barba în vânt si părul vâlvoi. Ziarist, agronom, inventator de motoare si aeroplane, orator, om politic, martir, expulzat, profet în tara lui si iarăsi ziarist, Ciurcu n-a rămas nepăsător în fata nici unei din manifestările infinite ale geniului omenesc”.
Alexandru Ciurcu s-a stins din viată la data de 22 ianuarie 1922 în Bucuresti.Avea 68 de ani.
În octombrie 2009, cu ocazia unui Simpozion organizat pentru a marca împlinirea a 155 de la nasterea lui Alexandru Ciurcu, Primăria comunei Sercaia i-a acordat titlul de “Cetătean de onoare post mortem” si s-a dezvelit o placă comemorativă amplasată pe clădirea Primăriei.
Un exemplu care poate fi urmat si de alte Primării pentru personalitătile care s-au născut sau au activat în comunitătile pe care le gestionează.
|
Gheorghe Manolea 9/10/2011 |
Contact: |
|
|
